Discursul Dr. Sergio Quintairos Dominguez, Vicesecretar general, Consejo General de Enfermeria Spania, cu ocazia conferinței de la Poiana- Brașov, 10-13 mai 2016 2016

DSC06068

Discursul domnului Dr. Sergio Quintairos Dominguez, vicesecretar general, Ordinul Asistenților Medicali din Spania, cu ocazia conferinței de la Poiana- Brașov, 10-13 mai 2016

„În primul rând, vreau să vă transmit salutul călduros al Președintelui Ordinului Asistenților Medicali din Spania care, din motive familiale de ultim moment, a fost nevoit să rămână în Madrid, dar vă asigur că și-ar fi dorit să poată fi alături de dv. la această reuniune de lucru, așa cum a fost și cu alte ocazii. De asemenea, vreau să vă transmit salutări de la asistenții medicali spanioli cu care România a strâns legăturile în ultimii ani prin desfășurarea unor proiecte comune.

Pentru mine este o mândrie și o mare bucurie să mă aflu aici astăzi în contextul acestei strânse colaborări care sper să continue mult timp de acum încolo.

Nu pot continua această scurtă intervenție a mea fără a-mi exprima recunoștința față de o persoană care, de mult timp, s-a implicat activ și a făcut lucruri minunate pentru profesia de asistent medical nu doar la nivelul Spaniei și al României, ci și la nivelul Uniunii Europene. Nu poate fi vorba decât de dl Mircea Timofte ale cărui eforturi pentru sistemul românesc de asistență medicală sunt recunoscute și admirate în toată Europa. Împreună cu dl Timofte desfășurăm proiecte care strâng legăturile dintre organizațiile noastre și contribuie la bunăstarea și dezvoltarea celor care practică această meserie, oferindu-le șansa de a călători și de a se prefecționa într-o lume din ce în ce mai globalizată.

Acest lucru a făcut posibilă creionarea unui traseu comun și înfiriparea unei prietenii și colaborări bazate pe loialitate, solidaritate, etică și respectarea valorilor pe care profesia noastră le reprezintă în societate și pe care organizațiile noastre nu trebuie decât să le transpună în munca de zi cu zi.

Instituțiile nu reprezintă nimic fără persoanele care le compun, nu au substanță fără amprenta pe care și-o pun cei care le gestionează și tocmai din acest motiv consider că nu ar fi drept din partea mea să nu încep prin a face referire, în această dimineață, la dl Președinte, de care ne unesc mulți ani de colaborare și o luptă continuă pentru a atinge acele obiective care au făcut din profesia de asistent medical ceea ce reprezintă astăzi la nivel european.

Ne aflăm astăzi aici tocmai pentru că avem o obligație față de pacienți cărora trebuie să le garantăm sănătatea, servicii de îngrijiri de înaltă calitate și siguranță și îi pot asigura că acestea sunt bazele pe care ne vom desfășura mereu activitatea.

Pentru ca toate acestea să fie posibile, trebuie ca numărul profesioniștilor din domeniu să fie din ce în ce mai mare, iar pregătirea lor din ce în ce mai bună. Competența lor nu trebuie să fie doar produsul unui nivel mai ridicat de cunoștințe, ci și al atitudinii pe care o manifestă. Prin urmare, orice program de dezvoltare profesională trebuie să se bazeze de acum încolo pe promovarea reală a acestui aspect care constituie esența profesiei noastre, iar când mă refer la atitudine, mă refer la respectarea principiilor de etică, la faptul că trebuie să ne punem în slujba pacientului și la faptul că trebuie să ne desfășurăm activitatea dând dovadă de o mare omenie.

Să nu uităm că asistența medicală se constituie prin folosirea sistematică a rațiunii, dar și prin cultivarea permanentă a acestui spirit de dreptate, ceea ce mulți înțelepți definesc ca ”de cealaltă parte a rațiunii”.

Orice inițiativă care pierde din vedere această abordare va fi sortită eșecului.

Un profesionist este acela care rezolvă o problemă personală, iar asta presupune nevoia existenței unor organizații care să reglementeze aspecte foarte sensibile. Aceste instituții sunt ordinele profesionale. Principalul obiectiv al acestor organizații este coordonarea cercetării unei societăți din ce în ce mai dreaptă și mai liberă.

Dar se întrevăd la orizont o serie de provocări pe care nu le putem evita, ci dimpotrivă trebuie să le înfruntăm. România a înfruntat toate aceste provocări cu hotărâre și inteligență. Dl Timofte cunoaște foarte bine acest lucru, deoarece el însuși a condus prin puterea exemplului acest proces intens și transcedental de convergență a sistemului universitar, ca o consecință a Declarației de la Bologna semnată în 1999 de către miniștrii Învățământului din 21 de state europene, care fusese precedată de Declarația semnată la Sorbona și urmată de Declarațiile de la Salamanca, Praga, Barcelona și Berlin. Toate acestea au presupus introducerea unor schimbări atât în ceea ce privește structura, cât și funcționarea sistemului actual de învățământ.

Din acest punct de vedere, am făcut progrese mari, dar nu e suficient. Această evoluție ne obligă la dezvoltarea armonioasă a competențelor profesionale. Din acest punct de vedere noi, asistenții medicali, putem, trebuie și dorim să ne implicăm în mod eficient și constructiv la menținerea acestui stâlp de susținere a strării de bunăstare.

Plăcerea de a acumula cunoștințe, cumulată cu dorința pe care o avem de a oferi calitate și siguranță pacienților noștri nu mai este doar un drept, ci a devenit o obligație. E o obligație etică și deontologică datorită căreia suntem recunoscuți profesional noi, asistenții medicali.

Această nouă paradigmă, într-un cadru de autonomie profesională, trebuie să se dezvolte în viitor și să devină o garanție a excelenței îngrijirilor, o garanție a siguranței pacienților, dar și o garanție a unei asistențe plină de omenie, în conformitate cu spiritul nostru ancestral. În ziua de azi, e practic imposibil să ne referim la profesia de asistent medical fără să facem vorbire de autonomie. Nu e suficient ca această autonomie să fie prevăzută în legi, ci trebuie să fie simțită în activitatea de zi cu zi a tuturor asistenților medicali.

Vă doresc să aveți activități fructuoase pe parcursul acestui eveniment care ne-a reunit aici. Vă felicit pentru eforturile depuse de toți profesioniștii din domeniu, din România, cu scopul de a-și îmbunătăți permanent nivelul de cunoștințe și competențele, pentru că datorită acestor lucruri pacienții se simt mai în siguranță în mâinile celor care acum și dintotdeauna au avut ca unic scop îngrijirea sănătății lor.

Pe acest drum vom continua împreună, ca și până acum. Nu pot încheia discursul meu fără a vă invita să vizitați țara noastră în luna mai a anului viitor când vom organiza o nouă ediție a Congresului Mondial al Asistenților Medicali. Vă vom prezenta acest eveniment pe parcursul reuniunii noastre din Brasov.

Cu speranța de a vă revedea pe toți în Barcelona, vă asigur încă o dată de recunoștința și afecțiunea noastră.

Vă mulțumesc pentru atenție.”