EDUCAȚIA ȘI ATITUDINEA FAȚĂ DE VACCINARE- ROLUL FAMILIEI, AL ȘCOLII, AL MEDICULUI DE FAMILIE ȘI AL ASISTENTULUI MEDICAL

Se pare  ca variola  a fost prima  boala pe care oamenii  au incercat sa o previna prin inoculare si a fost  prima  boala  pentru care  a fost  produs un vaccin.  Vaccinul  variolic  a fost  creat  in 1796 de catre  medicul  britanic Edward  Jenner, desi  cel putin  6 oameni  au utilizat  aceleasi  principii,  ale inocularii,  cu cativa ani mai devreme. Louis Pasteur a promovat conceptul vaccinarii prin munca sa  in domeniul microbiologiei. Variola  era  o boala  contagioasa si mortala, determinand 20  –60% morti  ale adultilor contaminati si peste 80% morti  ale copiilor.  Atunci cand  variola  a fost in sfarsit  eradicata, in anul  1979, ea omorase deja un numar estimativ de 300 – 500 milioane  de oameni in secolul  al 20-lea.18091

Acum, la inceput de an 2015 exista o foarte  mare  polemica in ceea ce priveste vaccinarea.

Un studiu realizat  în 2009 arăta  că un  român  din  trei  are  puțină încredere în vaccinare, iar unul  din  zece  nu  are  deloc  încredere în  această procedură.

O căutare pe  Internet după “ vaccinare”, “pro”, “contra” sau  “anti” returnează milioane  de  rezultate. Responsabili pentru sănătatea propriilor copii, părinţii  își împărtășesc convingerile pe  bloguri.  De cealaltă parte,   instituțiile  și  publicațiile  științifice – adica   noi,  profesionistii  in  domeniul  medical – folosim   un  limbaj  neutru,  academic. Pe  site-urile profesionale,  copiii  sunt   statistici. X% din micuți pot prezenta reacții adverse grave  după vaccinarea cu Y.

De fapt,  ce  poate  afla  un  parinte dornic  sa  se  asigure ca  ia  cea  mai  buna  decizie  pentru copilul  sau?

Pe 29  martie a.c., Medscape Medical  News a publicat un  material intitulat „CDC afirmă că nuexistă dovezi  că vaccinurile multiple cresc  riscul  de autism”. Articolul preia  concluziile  unui studiu realizat  de  Frank  DeStefano  de  la Centrul  de  Prevenire și Control  al Bolilor  (CDC) din Atlanta  (SUA) și apărut în aceeași  zi, online,  în publicația științifică The  Journal of Pediatrics. Studiul  a fost  realizat  ca urmare a faptului că numeroși părinți  și-au exprimat dorința să amâne vaccinarea copiilor,  îngrijorați de rezultatele unei  cercetări mai vechi, care  lega vaccinarea RRO (Rujeolă-Oreion-Rubeolă) de autism.

Actualul  studiu a comparat 256 copii  cu autism cu 752 de copii  sănătoși  și a arătat că micuții care  au dezvoltat autism nu au primit  mai multe  vaccinuri decât  cei fără autism până la doi ani și nici mai multe tulpini  într-o  singură zi. Studiul  care-i alarmase pe părinți  și care  lega vaccinul RRO de autism a fost condus de profesorul Andrew  Wakefield din Marea  Britanie.  Ulterior,  el a fost  acuzat  că a falsificat  datele  studiului (motiv  pentru care  și-a pierdut și dreptul de practică în Marea  Britanie  și a emigrat în SUA), iar concluziile  sale au fost infirmate și de alte  cercetări realizate de Institutul de Medicină din SUA.

Asistentul medical  generalist este  linia intai in ceea ce priveste discutiile  cu parintii,  pregatirea lor  pentru  campaniile de  vaccinare si, inevitabil,  cel  care  trebuie sa  raspunda intrebarilor ingrijorate  ale  parintilor  nehotarati,  nelamuriti, sfasiati   intre   informatiile contradictorii  si  „sfaturile” primite.

Din acest  motiv,  este  extrem de  important sa  avem  cunostiinta despre existenta controverselor  despre  vaccinare, dar  si  sa  avem  acces   la  informatie  de  calitate care  sa  ne permita sa ne dezvoltam o filozofie personala precum si o strategie de transmitere a informatiei care sa ne sustina punctul de vedere.  La o simpla, rapida si scurta enumerare, iata care sunt  cele mai frecvent aparute afirmatii,  cu care trebuie sa ne confruntam:

1. „Nu mai este  nevoie  să ne vaccinăm,  pentru că bolile au dispărut”

2.  „Persoanele care   s-au  vaccinat riscă să facă boala   și  la  maturitate,  deci  degeaba ne vaccinăm”

3. „Persoanele care  nu se vaccinează sunt  un pericol  pentru comunitate”

4. „Vaccinurile sunt  un pericol  pentru sistemul imunitar în formare al copilului.  Tot ele se fac vinovate de creșterea numărului de alergii”

5.  „Vaccinurile provoacă multiple reacții  adverse pe  termen scurt  și, mai  ales,  pe  termen lung, acestea din urmă fiind și mai puțin  cunoscute”

7. „Poliomielita este,  de fapt, provocată de excesul  de zahăr”

8. „Cât ne vaccinăm?”

Decese  în 2008 provocate de boli prevenibile prin  vaccinare:

– 32% prin boli pneumococice (provoacă meningită);

– 30% – rotavirusuri (provoacă diaree);

– 13% prin Haemophilus Influenzae (pneumonie și meningită);

– 13% prin Bordetella Pertussis – tusea convulsivă;

– 8% prin pojar;

– 4% prin tetanos.

Date fiind aceste date  statistice subliniem importanta faptului ca asistentele medicale sa  ofere informatii corespunzatoare si consultanta in timpul  campaniilor de vaccinare. Parintii  copiilor  ce urmeaza sa fie vaccinati,  la fel ca si adultii  ce urmeaza sa fie vaccinati,  ar trebui sa fie informati despre:

1.   Beneficiile vaccinarii

2.   Unde si cand  trebuie sa vina pentru urmatorul vaccin- mai ales pentru cazul in care avem de-a face cu un rapel.

3.   Potentialele efecte  adverse si cum sa le faca fata.

4.   Ce boli pot fi prevenite prin vaccinare.

Riscurile  boală vs riscurile vaccinării   (conform cu www.cdc.gov)

Rujeolă

  •  Pneumonie: 6 cazuri  de pneumonie la 100 de îmbolnăviri cu rujeolă
  •  Encefalită: 1 la 1.000
  •  Deces: 2 la 1.000

Rubeolă

  • Malformații  congenitale (pentru făt, în caz că femeia se infectează în primul  trimestru de sarcină): 1 din 4

Vaccin ROR

  •  Encefalită sau reacție  alergică severă: 1 la 1.000.000 de copii vaccinați

Difterie

  •  Deces: 1 din 20

Tetanos

  •  Deces: 2 din 10

Pertussis (tuse  convulsivă)

  •  Pneumonie: 1 din 8
  • Encefalită: 1 din 20
  • Deces: 1 din 1.500

Vaccin DTP

  • Plâns continuu, apoi recuperare totală: 1 din 1.000
  • Convulsii sau șoc, apoi recuperare totală: 1 din 14.000
  • Encefalopatie acută: 0-10.5 în 1.000.000
  • Deces: nedemonstrat

PROGRAMUL NAȚIONAL DE IMUNIZARE

Vaccinurile incluse  în programul național  de imunizare sunt  gratuite.

Conform  legislației, programul este  obligatoriu, dar cu dreptul persoanei de a refuza  vaccinarea. În Ordinul Ministerului Sănătății privind  derularea programelor de sănătate se vorbește despre un calendar de vaccinare recomandat.

Pe  langa   vaccinurile  incluse   in  programul  national,  se  poate face  imunizarea  ocazionala in anumite situatii  epidemiologice (cum  ar  fi epidemiile de  gripa,  de  hepatita A) sau  vaccinarea antirabica in cazul muscaturilor de caine.

In lume, 13  milioane  de oameni  mor din cauza  bolilor infectioase in fiecare  an. Mai mult  de jumatate din  acestia sunt  copii  sub  varsta  de 5 ani.

Cele mai  multe  decese pot  fi prevenite prin  imunizare.  Si totul  se  rezolva  printr-o injectie… 

Oare merita  riscul?

De ce trebuie imunizat copilul  inainte de a merge  la scoala?

Unele  dintre  imunizarile facute   in  perioada  primului an  de  viata  nu  sunt   suficiente  pentru protectia copilului   in  anii  de  scoala.

Imunitatea fata  de  difterie,  tetanos, tuse convulsiva  si poliomielita poate  sa dispara in timp. Imunitatea fata  de pojar,  varicela   si  rubeola poate  sa nu apara sau sa fie prea  scazuta dupa o singura doza de vaccin.

Imunizarea prescolarilor va duce  la cresterea nivelului  de anticorpi (substante din organism care  lupta  impotriva bolii) si realizeaza protectia acestora.

Atunci  cand  va prezentati cu copilul  la medic  pentru imunizarea prescolara veti avea ocazia de a verifica daca celelalte  imunizari au fost facute  adecvat.

1.   Vaccinarea antituberculoza

2.   Vaccinarea antihepatita B

3.   Vaccinarea antipoliomielita

4.   Vaccinarea DTP

5.   Vaccinarea antirujeolica

6.   Vaccinarea antirubeolica