Formarea în profesia de asistent medical în străinătate este o idee bună?

În fiecare an, în Europa, mii de tineri decid să-și părăsească țara, pentru a se pregăti pentru profesia de asistent medical în străinătate. Cu siguranță, Uniunea Europeană face eforturi pentru a uşura situaţia studenților europeni care doresc să studieze într-un alt stat membru.

Din păcate însă, în realitate situaţia nu este aşa cum se doreşte, iar studenții se pot confrunta oricând cu dificultăți majore după finalizarea studiilor, atunci când se întorc în statul de origine, pentru a-și exercita profesia.

Una din cauzele acestei probleme este diferenţa dintre sistemele de învățământ din fiecare țară și existenţa mai multor tipuri de calificări şi de diplome.

Președintele Organizației Europene de Asistenți Medicali Specialiști (ESNO), Dl. Pascal Rod, a dat exemplul Belgiei, unde există două tipuri de formare:  “Un tip de formare este accesul la o școală profesională după doar 10 ani de liceu- care reprezintă un nivel secundar, iar un alt nivel de formare  fiind acccesibil doar după bacalaureat. Doar în acest caz, studentul este admis în învățământul universitar“.

Aceeaşi situaţie este din păcate întâlnită şi în România, deşi organizaţia noastră a făcut eforturi şi demersuri numeroase pentru introducerea celor 12 ani obligatorii de educație generală, înainte de studiile profesionale.

OAMGMAMR, alături de  FEPI, susține o educație de nivel înalt pentru îmbunătățirea serviciilor furnizate pacienților. Într-o lume care, conform studiilor OMS, îmbătrânește continuu, necesitatea cerinței de 12 ani de educație teoretică, premergători specializării medicale pentru toți asistenții medicali, este o condiție sine qua non în îngrijirea de calitateși siguranța pacientului.

În prezent, problematica absolvenţilor de studii în domeniul asistenţei medicale în străinătate este una de mare actualitate şi în România. De aceea, la nivelul organizaţiei noastre, funcţionează o comisie care analizează în permanenţă solicitările asistenţilor medicali absolvenţi ale unor forme de învăţământ în străinătate şi care doresc să exercite profesia în România.

Aşa cum precizează Directiva privind recunoaşterea calificărilor profesionale: “Resortisanţii statelor membre trebuie să poată utiliza titlul care le-a fost conferit, chiar şi o formă prescurtată a acestuia, precum şi titlul profesional corespunzător din statul membru gazdă. În cazul în care o profesie este reglementată în statul membru gazdă de o asociaţie sau o organizaţie resortisanţii statelor membre trebuie să devină membri ai acelei organizaţii sau asociaţii pentru a putea utiliza titlul profesional.”

În procesul de recunoaştere a diplomelor este analizată în primul rând formarea în acceaşi profesie, urmată în străinătate, comparativ cu formarea impusă în România.

În cazul în care există  diferenţe semnificative între calificarea profesională însuşită de asistenţii medicali în străinătate, faţă de cea din România, autorităţile competente române pot solicita prestatorului să demonstreze, prin măsuri compensatorii, că a obţinut competenţele şi cunoştinţele neacoperite de titlurile de calificare ale acestuia.

Pentru a face acest lucru posibil, Ministerul Sănătăţii, Centrul Naţional de Echivalare şi Recunoaştere a Diplomelor CNRED şi OAMGMAMR, în calitate de  autorităţi competente, au o colaborare strâsă.

La nivel European, această  problemă trebuie rezolvată, fiind rolul Uniunii Eurpene să standardizeze sistemele de învățământ din Europa și să ofere diplome cu aceeași valoare, pe tot continentul.

Considerăm că acest articol subliniază câteva chestiuni foarte importante care demonstrează, pe de o parte, că activitatea autorităților de reglementare a profesiei de asistent medical este esențială la nivel european, pentru a armoniza recunoașterea calificărilor și, pe de altă parte, că eforturile organizaţiei noastre s-au dovedit deja eficiente pentru asistenții medicali.