OAMMR va colabora la elaborarea standardelor de educaţie commune pentru asistenţii medicali şi moaşele din Europa

Asistenţii medicali din Europa au nevoie de standarde de educaţie şi Cod de etică şi deontologie comun. Aceasta a fost concluzia celei de-a doua Conferinţe organizate de Federaţia Europeană a organizaţiilor cu rol de reglementare în profesia de asistent medical şi moaşă – FEPI- în perioada 11-14 mai 2006.

La conferinţă au fost invitaţi membrii FEPI – printre care se numãrã şi Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, membri ai Parlamentului European, ai Comisiei Europene, ai CEPLIS (Comitetul european al profesiilor liberale), etc.

Discursurile, discuţiile, argumentele pro şi contra au fost axate pe teme ca Directiva Consiliului Europei privind serviciile, din care îngrijirile de sănătate au fost excluse, Directiva referitoare la libera circulaţie a persoanei, Directiva privind recunoaşterea calificărilor profesionale, etc.

În cadrul întâlnirii au fost organizate patru sesiuni de workshop cu temele: reglementarea standardelor în educaţie, reglementarea standardelor de practică, reglementarea normelor etice de practică, şi reglementarea specializării în profesia de asistent medical. Membrii FEPI au prezentat situaţia din ţările de provenienţă referitoare la fiecare din cele patru probleme abordate.
OAMMR a fost înscris la primul workshop, şi a prezentat o analiză a situaţiei actuale privind educaţia în profesia de asistent medical generalist şi moaşă în România. În aceeaşi echipă au fost şi colegii din Italia şi Spania, care au vorbit despre educaţia în nursing în ţările pe care le-au reprezentat. La discuţiile finale concluzia a fost că România s-a încadrat foarte bine şi foarte rapid în prevederile europene privind educaţia în acest domeniu.

Pentru fiecare din cele patru teme, praticipanţii la Conferinţă au facut analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunităţi, riscuri).

În privinţa standardelor de educaţie, analiza a pornit de la definirea a ceea ce înseamnă standarde minime. Conceptul nu se referă la un număr redus de standarde, sau la lipsa de valoare a acestora, ci la faptul că standardele minime comune trebuie, din contră, să asigure abilităţi şi cunoştinţe esenţiale pentru practicarea acestei profesii. Avantajele unor standarde comune ar fi că toţi asistenţii din Europa şi-ar însuşi cunoştinţe de acelaşi nivel calitativ dar, mai ales ar genera apariţia şi însuşirea unor noi aptitudini şi chiar atitudini din partea profesioniştilor. Acordul de la Bologna şi Directiva 77 pot fi repere pentru stabilirea unor noi standarde.
Participanţii la workshop au fost de acord cu faptul că, în timp ce alte profesii avansează, şi ţin pasul cu ceea ce se întâmplă în domenii diferite de cel medical, profesia de asistent medical nu este conectată la nevoile actuale ale societăţii. În acest context, este extrem de necesară modificarea Directivei sectoriale 77, referitoare la profesia de asistent medical generalist, deoarece nu mai corespunde cerinţelor de îngrijire ale pacienţilor, nevoilor acestora şi actualelor posibilităţi ale profesioniştilor. Actualizarea acestei Directive ar putea fi un pretext excelent pentru a convinge Parlamentul European şi Comisia Europeană de necesitatea unor standarde comune în Europa în educaţia asistenţilor medicali.

De asemenea, ar fi extrem de necesară o reevaluare a cunoştinţelor care se predau la ora actuală în şcolile de asistenţi medicali. Multe dintre discipline nu sunt necesare în profesie, altele nu sunt actualizate. Participanţii au admis că, obiectiv dificil de atins în momentul în care se impun standarde de educaţie comune, ar fi necesar un sistem comun de acreditare şi evaluare a instituţiilor de învăţământ pentru asistenţi medicali şi un sistem de evaluare a activităţii acestora în unităţile medicale.

Standardele comune în educaţie ar trebui sã înlăture dificultăţile pe care le întâmpină în momentul de faţă asistenţii medicali care doresc să lucreze în Uniunea Europeană. Această problemă a generat o altă discuţie, legată de obligativitatea de a învăţa limba ţării în care acesta se angajează. Este obligaţia asistentului medical de a învăţa limba ţării respective, sau a angajatorului de a-i asigura cursuri şi o perioadă de acomodare?
Stabilirea unor standarde de educaţie comune ridică suficiente semne de întrebare, dar punerea lor în practică este adevărata piatră de încercare. Cât de dispuse sunt guvernele Europei să investească în educaţia în domeniul îngrijirilor de sănătate, şi în infrastructura necesară, cum şi cine va face trainingul necesar profesorilor care vor preda în aceste instituţii, care va fi punctul de plecare în aplicarea acestor standarde, în condiţiile în care, în momentul de faţă sistemele de educaţie în ţările Europei sunt extrem de diferite?

Cine poate spune cu certitudine că nevoile pacienţilor din toate statele Europei sunt similare, că asistenţii medicali împărtăşesc aceeaşi viziune a ceea ce înseamnã această profesie?
FEPI va trebui să caute răspunsuri şi soluţii pentru toate aceste întrebări.
Dincolo de dificultăţi, standardele de educaţie comune nu sunt necesare doar pentru a îmbunătăţi profesia de asistent medical ci, în primul rând, pentru a asigura un tratament egal şi calitativ pacienţilor din toatã Europa.