Arhive educatie - OAMGMAMR

Pași pentru a obține o capacitate de advocacy mai bună

Posted on 23 aprilie 2019 by Adriana Carnu

Un element important în cadrul proiectului POLMED îl reprezintă creșterea capacității de advocacy a organizației. Pentru a realiza acest lucru au fost organizate trei sesiuni de formare în domeniul politicilor publice, la care au participat reprezentanți ai organizației cu funcții de conducere și reprezentare la nivel județean.

Obiectivele specifice ale programului de formare au vizat dezvoltarea abilităţilor necesare pentru a identifica probleme, a articula politici bine formulate şi pentru a furniza soluţii de politică publică; identificarea de tehnici şi instrumente care să stimuleze participarea organizației în procesul politicilor publice; dezvoltarea unei mai bune cunoașteri a contextului normativ si a contextului social/politic/cultural care constituie cadrul general de elaborare, implementare și evaluare a politicilor publice în România.

În cadrul cursului au fost clarificate o serie de concepte și noțiuni specifice procesului politicilor publice. Un concept central discutat și analizat împreună cu participanții a fost acela de advocacy. Advocacy este, în esență, activitatea de a apăra /sprijini un principiu sau un punct de vedere (individual / general / al unei organizaţii) in faţa unei instituţii guvernamentale sau a legiuitorului.

Pentru o mai bună înțelegere a conceptulu de advocacy, a fost abordat și conceptul de lobby. Lobby reprezintă promovarea unor interese individuale, de grup sau ale unei organizaţii prin influenţarea politicilor publice, a instituţiilor guvernamentale sau legiuitorului. Lobby înseamnă sa influenţezi (respectând legea şi principiile de drept) în mod legitim decizii politice, economice, sociale etc., prin activităţi de comunicare realizate profesionist, care implică expertiză legislativă, tehnici discursive şi abilităţi strategice.

A face lobby implică întotdeauna advocacy; insă, în advocacy, nu este obligatoriu să faci lobby. Diferenţa cheie dintre lobby si advocacy este că advocacy-ul presupune comunicarea transparenta si directă cu legiuitorul si opinia publică a unui punct de vedere individual / general /al unei organizaţii, fără a cere neapărat iniţierea unei modificări legislative.

Diferenţa dintre lobby si advocacy poate fi privită uneori ca o simpla problemă de audienţă. Cu certitudine insă, cei care sprijină o cauză, un principiu, un drept sau un anumit punct de vedere general practică advocacy. Când respectivii încearcă sa influenţeze politicile publice, instituţiile guvernamentale sau legiuitorul in sens particular practică lobby.

Împreună cu participanții la sesiunea de instruire au fost identificate și discutate activități specifice de advocacy:

Apărarea unor principii fundamentale: drepturile omului, libertatea de exprimare, libera competiţie, economia de piaţă
Educarea opiniei publice cu privire la o anumita prevedere / iniţiativa legislativa
Prezentarea către legiuitor a unui punct de vedere individual / general sau al unei organizaţii.

Lobbiştii pot fi angajaţi ai unei companii sau consultanţi care lucrează pentru un număr de clienţi: companii, asociaţii, sindicate, organizaţii sau agenţii guvernamentale.

În cadrul cursului de formare participanții au fost expuși la concepte și metodologii de lucru specifice activităților componente ale procesului de realizarea a politicilor publice. Astfel, domeniul politicilor publice poate fi definit foarte bine ca ocupându-se de studiul deciziilor politico-administrative de alocare a diverselor forme de resurse (materiale, financiare, de „know how”, simbolice). Politicile publice reprezintă acţiuni realizate de către guvern (central sau local) ca răspuns la problemele care vin dinspre societate. Vorbim despre politici publice atunci când o autoritate publică, centrală sau locală, încearcă cu ajutorul unui program de acţiune coordonat să modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali.

O atenție specială în cadrul cursului a fost acordată analizei procesului de realizarea a politicilor publice. Pentru a facilita înțelegerea acestui proces complex a fost utilizată un tip de metodologie secvențială. Procesul de realizare a unei politici publice cuprinde şase etape:

1. Identificarea problemei – are loc atunci când un eveniment, o persoană, un grup reuşesc să atragă atenţia asupra unei probleme, cerînd soluţionare prin intervenţia puterii publice.

2. Includerea pe agenda politică – este faza în care problema identificată este luată serios în consideraţie de către oficiali (putere publică şi politică). Nu toate problemele identificate ajung şi pe agenda politică.

3. Formularea cadrului de politică publică – atunci când o anume problemă ajunge să fie considerată de către oficiali, nu înseamnă automat că o politică publică va fi creată. Cineva (o anume autoritate) trebuie să dezvolte un program care să se refere la rezolvarea problemei.

4. Adoptarea unei politici publice – aici ne referim la toate eforturile pentru ca un anume program să fie adoptat ca şi program guvernamental. În această fază sunt concentrate elementele de negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea iniţială asupra unei politici publice.

5. Implementarea unei politici publice – este un stadiu critic de realizare a unei politici publice. Aici rolul administraţiei este decisiv.

6. Evaluarea de politici publice – care are ca scop determinarea eficienţei unei politici publice. Se analizează modul în care diversele activităţi au condus la îndeplinirea scopurilor iniţiale.

Pentru fiecare etapă prezentată și analizată participanții au venit cu exemple concrete desprinse din experiența lor profesională și în cadrul organizației. A fost realizat un exercițiu de identificare de problemă și stabilire de priorități. Acest exercițiu a creat contextul pentru discuții de grup foarte productive și aplicate legate de problemele organizației și posibilele soluții.

În cadrul cursului a fost discutată și analizată și problematica actorilor implicati in procesul de realizare a politicilor publice. O atenție specială a fost acordata conceptului de factor interesat (analiza de stakeholderi).

În funcţie de diversele teorii care explică politicile publice, încercând să explice felul cum funcţionează o societate umană, există mai multe împărţiri ale acestor „actori”.

Astfel aceştia pot să fie indivizi sau diverse grupuri sociale. Fiecare dintre aceştia au propriile lor interese, iar felul cum interacţionează, rezultatele eforturilor lor pentru realizarea acestor interese, sunt reglate de factori instituţionali, de regulile care guvernează procesul politic. În mare, datorită varietăţii imense a acestora, îi putem grupa în cinci mari categorii de actori: oficialii aleşi, oficialii numiţi (funcţionarii publici), grupurile de interese, organizaţiile de cercetare şi mass media. Primele două categorii se regăsesc în structurile statului, în timp ce ultimele trei în cele ale societăţii, împreună formând elementele principale din care apar membrii unui subsistem specific de politică publică. Nu trebuie însă pierdut din vedere faptul că aceste grupuri sunt doar aproximări: ele nu sunt omogene, indivizii care le compun sunt diferiţi şi pot avea interese diferite. Deşi această simplificare prin care privim un ansamblu de indivizi drept un actor unic poate uşura efortul nostru de a înţelege modul de desfăşurare a procesului politic, ea rămâne o simplificare. Modelarea mai apropiată de realitate a acestui proces ne cere să luăm în considerare în analiza noastră interesele individuale.

Nu întreaga societate este în egală măsură implicată în procesul de decizie. Politicile publice sunt realizate de către subsistemele politicilor, care sunt alcătuite din toţi actorii care au legătură cu o anumita problemă publică.

Termenul de actor include atât actorii din cadrul statului (ministere, comisii, agenţii descentralizate, etc.), cât şi pe cei din cadrul societăţii (sindicate, ONG – uri, grupuri de presiune, etc.), implicaţi direct sau marginal în procesul politicilor publice. O abordare susţine că cei care participă direct în procesul politicilor publice pot fi consideraţi ca membrii ai unei reţele a politicii respective, în timp ce actorii implicaţi doar marginal pot fi consideraţi ca făcând parte dintr-o mai largă comunitate a politicii publice respective. Subsistemele sunt forumuri în care aceşti actori discută problemele publice, negociază şi încearcă să ajungă la soluţii cât mai bune pentru interesele lor.

Instituţiile sunt regulile care ghidează comportamentul actorilor aflaţi în urmărirea interesului propriu. În sens restrâns, pot fi definite ca structurile şi organizarea statului, a societăţii şi a sistemului internaţional. Putem să dăm câteva caracteristici formale de organizare: tipul de apartenenţă al membrilor la instituţia respectivă, regulile şi procedurile de operare, dar şi principiile, normele şi valorile care definesc instituţiile, ultimele fiind considerate caracteristici informale.

În mare, datorită varietăţii imense a acestora, îi putem grupa în cinci mari categorii de actori: oficialii aleşi, oficialii numiţi (funcţionarii publici), grupurile de interese, organizaţiile de cercetare şi mass media. Primele două categorii se regăsesc în structurile statului, în timp ce ultimele trei în cele ale societăţii, împreună formând elementele principale din care apar membrii unui subsistem specific de politică publică. Nu trebuie însă pierdut din vedere faptul că aceste grupuri sunt doar aproximări: ele nu sunt omogene, indivizii care le compun sunt diferiţi şi pot avea interese diferite. Deşi această simplificare prin care privim un ansamblu de indivizi drept un actor unic poate uşura efortul nostru de a înţelege modul de desfăşurare a procesului politic, ea rămâne o simplificare. Modelarea mai apropiată de realitate a acestui proces ne cere să luăm în considerare în analiza noastră interesele individuale.

La finalul modului de formare dedicat problematicii complexe a elaborării de politici publice, participanții au obținut informație structurată și clarificări privind modul în care structurile asociative se pot implica in designul și managementul politicilor publice în România; cum pot fi folosite diverse tehnici pentru a identifica în mod corect problemele, pentru a identifica soluţii posibile şi, în cele din urmă, pentru a selecta cea mai bună dintre opţiunile de politică publică;diferite tehnici și instrumente de politică publică utilizate în procesul de elaborare/implementare/evaluare;au discutat specificul politicilor publice de tip auto-reglementare din sectorul medical și de sănătate publică.

Mihaela Lambru

Expert politici publice

De la politici publice neutre către politici sensibile la egalitatea de şanse

Posted on 25 martie 201925 martie 2019 by Adriana Carnu

În perioada 13-15 martie 2019, la Sinaia, am participat, împreună cu ceilalți experți din cadrul proiectului și cu membri ai echipei de implementare, la cea de a doua sesiune de formare în domeniul politicilor publice din cadrul proiectului POLMED. Participanţii au dat dovadă de interes, fiind şi de această dată activi pe tot parcursul colaborării, atât la partea de formare în domeniul politicilor publice, cât și la discuţiile declanşate în jurul temelor transversale abordate: egalitatea de șanse și dezvoltarea durabilă.

Componenta de egalitate de şanse face parte integrantă din aceste sesiuni de formare deoarece este evident că politicile publice trebuie să ţină cont şi să promoveze sistematic, explicit şi implicit, valori importante într-o societate democratică modernă precum egalitatea, dreptatea, respectarea (nu doar tolerarea) diversităţii dintre oameni. Egalitatea de şanse este o valoare fundamentală a societăţii iar în România, stat de drept, democratic, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme garantate de lege. Principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegilor şi discriminării sunt stipulate în legea fundamentală, ân Constituţie, precum şi în legislaţia privind egalitatea de şanse şi antidiscriminare. Politicile publice care promovează egalitatea de şanse sunt deci acelea care răspund mai bine nevoilor cetăţenilor femei şi bărbaţi în diversitatea lor, contribuie la reducerea inegalităţilor sociale, oferă cadrele instituţionale pentru o societate democratică.

Deşi în ultimii ani s-au realizat eforturi impresionante la nivelul instituţiilor naţionale, regionale şi internaţionale în direcţia eliminării sau atenuării discriminărilor pe bază de gen, rasă, religie, orientare sexuală, etnie, vârstă, etc., studii şi analize pertinente indică existenţa în continuare de multiple decalaje sociale, economice şi culturale între diferite grupuri sociale. Populaţia de etnie romă se confruntă cu probleme de discriminare pe piaţa muncii şi în educaţie, precum şi cu percepţii negative din partea polulaţiei majoritare. Violenţa casnică, traficul de femei, decalaje salariale şi perpetuarea stereotipurilor de gen sunt doar câteva aspecte legate de situaţia femeilor comparativ cu bărbaţii. Persoanele în vârstă sau cele cu dizabilităţi nu au parte de o calitate a vieţii corespunzătoare. Mamele minore, familiile monoparentale sunt persoanele neasigurate sunt alte categorii sociale cu nevoi practice şi strategice specifice. Cu cât politicile publice vor fi mai incluzive în raport cu acest tip de probleme cu atât vor fi mai eficiente, cu atât va creşte calitatea porcesului legislativ, cu atât politicile generate vor fi mai relevante pentru societate în ansamblul ei dar şi pentru grupuri de cetăţeni particulare.

Modulul de egalitate de şanse (i) a creionat succinct o serie de noţiuni şi concepte de bază (egalitate vs. echitate, egalitate de şanse vs. egalitate de oportunităţi, egalitate de drepturi dar şi de responsabilităţi, discriminări directe/indirecte/multiple, abordare integratoare a egalităţii de şanse) (ii) a oferit câteva informaţii importante legate de cadrul normativ şi instituţional existent în domeniu (legi specifice, instituţii de profil-precum ANES, CNCD, ONGuri, Comisii în Parlament, etc.) şi (iii) a sugerat câteva modalităţi de a evalua concret gradul de integrare a problemelor de egalitate de şanse în politicile publice.

Au fost discuţii interesante, cu păreri diverse, legate de poziţionarea în raport cu politicile afirmative sau cu preluarea fără adaptare a unor reglementări şi pachete din alte ţări cu democraţii mai dezvoltate. La finalul modulului participanţii au fost rugaţi să dea un verdict legat de gradul de integrare a problemelor de egalitate de şanse în politicile publice din domeniul sănătăţii: Sunt ele oarbe, neutre, sensibile sau transformative din acest punct de vedere? Majoritatea le-au considerat mai curând neutre. Este deci loc pentru eforturi suplimentare de tipul cursurilor de formare şi conţtientizare din acest proiect pentru ca pe viitor politicile publice din sănătate să de vină sensibile cu adevărat la problematica (vastă) a egalităţii de şanse. Toţi- cadre medicale şi pacienţi deopotrivă vom avea doar de câştigat.

Laura Grunberg

Expert politici publice

Dezvoltarea durabilă, temă transversală a politicilor publice în domeniul sănătății

Posted on 4 martie 20194 martie 2019 by Adriana Carnu

În perioada 20 – 22 ianuarie 2019, la Sinaia, am participat, împreună cu ceilalți experți din cadrul proiectului și cu membri ai echipei de implementare, la prima sesiune de formare în domeniul politicilor publice din cadrul proiectului POLMED. Cei 14 participanți la sesiune s-au dovedit foarte interesați nu numai de modulele de instruire în domeniul politicilor publice, ci și de temele transversale abordate: egalitatea de șanse și dezvoltarea durabilă. Cea din urmă – dezvoltarea durabilă – a constituit tema pe care am abordat-o cu participanții la sfârșitul celor trei zile de sesiune. Cu toată oboseala, existentă de ambele părți, tema a suscitat un real interes, în special după familiarizarea cu problematica pe care acest concept o subsumează și odată cu trecerea la unele aspecte concrete, referitoare la modul în care poate fi evaluată o politică publică în domeniul sănătății, prin prisma dezvoltării durabile. Luând în calcul cele trei dimensiuni pe care le presupune dezvoltarea durabilă – economică, socială și de mediu – și având la dispoziție un exemplu ipotetic, o strategie națională de prevenție a bolilor cu transmitere sexuală, participanții s-au dovedit nu numai niște cursanți implicați, ci și foarte buni evaluatori. Au înțeles, astfel, ce important este să te „uiți” la o politică publică din domeniul sănătății nu numai prin prisma problemelor pe care vrei să le adresezi, a soluțiilor pe care le propui, a rezultatelor la care te aștepți (chiar dacă acestea reprezintă aspecte esențiale), ci și din perspectiva costurilor economice, sociale și de impact asupra mediului pe care le presupune fiecare dintre etape.

Luând în calcul această implicare, pe care mă aștept să o descopăr și în celelalte două sesiuni de formare care vor urma, sunt convinsă că cei 10 participanți care vor fi selectați să contribuie la elaborarea proiectului de politică publică o vor face nu numai cu gândul la valorile profesiei și la procesul de elaborare al politicii, așa cum l-au învățat în cadrul sesiunilor, ci și la aceste valori mai generale pe care le presupune conceptul de dezvoltare durabilă: grija pentru resursele pe care le folosim, grija pentru binele social al celor pe care îi reprezentăm, grija ca ceea ce producem să nu afecteze în vreun fel mediul în care trăim.

Ilona Voicu

Expert Politici Publice în cadrul proiectului POLMED

Buletin de știri #15 | Consiliul European al Asistenților Medicali

Posted on 22 ianuarie 201922 ianuarie 2019 by Adriana Carnu

Știri din Bruxelles

Anul 2019 – Ediția nr. 15

CUPRINS

1.Trei milioane de asistenți medicali își concentrează atenția asupra alegerilor Europene

2. Cea de-a 30 a aniversare a Declarației de la Viena privind asistența medicală: reflecție asupra progresului înregistrat

3.România și importanța de a investi în asistența medicală primară și de a aduce îngrijiri acolo unde este cel mai necesar

4.Farmacovigilența în UE: o privire mai atentă asupra Eudravigilance

5. Membrii Parlamentului European intenționează să sprijine evaluarea comună a medicamentelor

1. Trei milioane de asistenți medicali își concentrează atenția asupra alegerilor pentru Parlamentul European, din luna mai a anului 2019

Acest articol a fost publicat și scris de Health Europa Quarterly, la data de 7 octombrie. După cum știți deja, alegerile pentru Parlamentul European vor avea loc în luna mai a anului 2019. Următorul articol dezvăluie motivul pentru care vocea unitară a trei milioane de asistenți medicali din UE este fundamentală pentru modelarea politicilor europene privind educația, forța de muncă și rezultatele în domeniul sănătății.

Sistemele de sănătate și de asistență socială din UE se confruntă cu o presiune mai mare, din cauza necesității de a respecta constrângerile legate de durabilitate, furnizând, în același timp, rezultate mai bune. Acest lucru are impact asupra a trei milioane de asistenți medicali din UE cărora li se solicită “să facă mai mult cu mai puțin”. Drept urmare, în perspectiva viitoarele alegeri pentru Parlamentul European, trei milioane de asistenți medicali din UE solicită politicienilor national și de la nivel UE să acorde un sprijin concret asistenților medicali, astfel încât să poată oferi cele mai bune rezultate cetățenilor și pacienților UE.

Implicarea în modernizare

Cunoscând faptul că profesia de asistent medical este una dintre cele mai mobile, o problemă fundamental pentru asistenții medicali este liberala lor circulație pe teritoriul UE. Pentru a asigura mobilitatea unei forțe de muncă în domeniul asistenței medicale, suficiente, motivate, cu calificări înalte, este relevant să se precizeze Directiva 55/2013/UE privind recunoașterea calificărilor profesionale care duc la elaborarea Articolului 31 al Directivei, consolidând cerințele minime existente pentru educația și formarea asistenților medicali. Cu toate acestea, este esențială asigurarea faptului că modernizările legale sunt transpuse în legislația națională.

Drept urmare, respectarea Directivei 55/2013/UE este fundamentală pentru a garanta că asistenții medicali, absolvenți ai școlilor de asistență medical, își pot exercita profesia pe întreg teritoriul UE. Dacă programele de îngrijre medicală nu respectă directiva modernizată, acei asistenți medicali nu vor beneficia de recunoaștere reciprocă a calificărilor professionale, ci vor intra sub incedența sistemului general, adesea ducând la recunoașterea lor ca infirmieri, atunci când se deplasează într-un alt stat membru. Aceasta poate fi considertaă drept o consecință gravă a nerespectării, de către Statele Membre,a directivelor UE.

În acest sens, a fost făcut un pas înainte odată cu adoptarea unei directive privind testul proporționalității înainte de adoptarea noilor reglementări ale profesiilor, cu scopul de a împiedica guvernele naționale să creeze noi legislații, fără a implica vocea asistenților medicali. De aceea, directiva proporționalității adoptată este considerată drept un nou instrument juridic, împreună cu Directiva 55/2013/UE, pentru consolidarea profesiei de asistent medical.

Proiectul cu finanțare UE ENS4Care a demonstrat că asistenții medicali și sociali, care dețin competențele și cunoștințele adecvate, sunt bine plasați pentru a aduce valoare considerabilă inovării, formând o legătură importantă între inovația tehnologică, promovarea sănătății și rezultate mai bune. Proliferarea instrumentelor și tehnologiilor de sănătate electronică necesită ca asistenții medicali și cei sociali să înțeleagă baza de dovezi care se sprijină pe instrumente disponibile, și să se asigure că acestea sunt selectate și utilizate corect, astfel încât rezultatele corespunzătoare să poată fi monitorizate și evaluate.

Preocupări urgente pentru asistenții medicali din UE

În cele din urmă, când analizăm principalele probleme cu care se confruntă profesia de asistent medical, este clar că una dintre cele mai urgente preocupări se referă salarii. Reducerea finanțării sistemelor de sănătate din UE, din anul 2008, a avut un impact negativ asupra rezultatelor din domeniul sănătății, așteptându-se ca asistenții medicali, majoritatea femei, să ofere aceeași calitate a îngrijilor, dacă nu chiar mai bună, cu resurse mai puține, lucru care a condus la epuizare și la părăsirea profesiei de către asistenții medicali. În timp ce, practic, toate statele membre au nevoie de mai mulți asistenți medicali pentru a susține nevoile nesatisfăcute ale populației, se fac puține eforturi pentru a atinge condiții de lucru mai bune care să mențină asstenții medicali în profesie. Apoi, este urgent ca factorii de decizie politică de la nivel national și European să inverseze tendințele care, astăzi, văd femeile suprareprezentate în roluri de îngrijire informale și mai puțin remunerate. De aceea, este esențial ca vocea asistenților medicali să modeleze Pilonul European al Drepturilor Sociale.

Întrucât 92% dintre asistenții medicali sunt femei, integrarea unor medii de lucru pozitive, care sprijină echilibrul dintre viața profesională și cea privată, reprezintă o strategie importantă în menținerea unei forțe de muncă experimentate și competente.

Este esențială unificarea asistenților medicali UE

Vocea unitară a 3 milioane de asistenți medicali este fundamentală pentru abordarea politicilor UE privind educația, forța de muncă și rezultatele din domeniul sănătății, și pentru a continua consolidarea încrederii față de cetățenii UE, pentru îmbunătățirea ecosistemelor de sănătate și asistență socială. Este esențial ca deciziile politice luate la nivelul Consiliului, Parlamentului și Comisiei să reflecte mai bine nevoie de schimbare experimentată de asistenții medicali de primă importanță, și că nevoile și îngrijorările acestora sunt parte a discuției politice și informează procesul de elaborare a politicilor.

Sunt necesare medii de lucru sănătoase și atractive pentru toți asistenții medicali, pentru dezvoltarea acestora pe teritoriul Europei, cu accent pe susținerea educației, practicii de primă necesitate și a rezultatelor. Asistenții medicali invită politicienii să promoveze o forță de muncă educată, susținută și dezvoltată corespunzător, în condiții de muncă adecvate pentru furnizarea de îngrijiri centrate pe persoană și pentru promovarea sănătății în UE.

2.Cea de-a 30a aniversare a Declarației de la Viena privind asistența medicală: reflecție asupra progreselor înregistrate

Declarația de la Viena privind asistența medicală a fost adoptată în cadrul Conferinței privind profesia de asistent medical, din 21-24 iunie1988. Aproximativ 110 reprezentanți ai 32 de membre ale Regiunii Europene OMS au participat la conferință, oferind asistenților medicali și moașelor oportunitatea de a face schimb de opinii în ceea ce privește implicațiile unei noi strategii de dezvoltare pentru profesia de asistent medical și de a prezenta diverse propuneri pentru acțiuni viitoare, care vizează asigurarea asistenței medicale pentru toți.

Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la Declarația de la Viena. Aceasta a promis să susțină noul rol al asistenților medicali în era îngrijirilor pentru toți, asistenții medicali acționând ca parteneri în procesul decizional privind planificarea sănătății și jucând un rol mai mare în responsabilizarea cetățenilor, a familiilor și a comunităților, în ceea ce privește propria stare de sănătate. Declarația de la Viena privind asistența medicală solicita o schimbare de atitudine în ceea ce privește profesia, susținând asistenții medicali în atingerea întregului lor potențial.

Astăzi este util să se reflecteze la cei 30 de ani care au trecut și să se raporteze impactul de la adoptarea acestei declarații.

Professor Jürgen Osterbrink, unul dintre participanții la o viitoare întlânire regională OMS privind profesia de asistent medical și moașă, este în măsură să reflecteze asupra progresului înregistrat în cele trei decenii de la semnarea declarației de referință. Cariera sa a debutat în Germania, înainte de Declarația de la Viena, iar în present este profesor de asistență medicală la Universitatea din Florida de Nord (SUA) , precum și director al Centrului de Colaboare OMS pentru Cerctare și Practică în domeniul asistenței medicale la Universitatea Medicală Paracelsus (Austria). Profesor Osterbrink este președintele a numeroase comisii și este cunoscut de colegii săi din profesie ca “cel care alină durerea”.

Potrivit acestuia, Declarația de la Viena privind asistența medicală a avut un impact proeminent asupra dezvoltării profesiei de asistent medical. În mod tipic, asistenții medicali petrec mai mult timp relaționând cu pacienții, așa că Declarația le-a permis să ofere o contribuție mai largă în ceea ce privește planurile de îngrijire a pacientului, asigurându-se că cetățenii beneficiază de cele mai bune îngrijiri posibile adaptate nevoilor lor specifice. Acestea includ sănătatea fizică și mintală, precum și bunăstarea socială.

Pe lângă reucnoașterea nevoii de schimbare a rolului profesiei de asistent medical, Declarația de la Viena a subliniat importanța continuării educației în următoarele domenii: asistența medicală în ceea ce privește atât nevoile cât și evoluția sănătății, implicațiile sociale ale evoluției pacientului și necesitatea de a asigura o bază solidă pentru practica medical. De asemenea, Declarația de la Viena a încurajat cercetarea necesară privind practicile de asistență medicală, crearea de politici de cercetare și susținere pe o bază financiară, care implică, în primul rând, asistenți medicali, valorificându-le contribuția.

Accceptarea Declarației de la Viena privind asistența medicală a înregistrat o schimbare pozitivă a atitudinii față de profesia de asistent medical și încă se adaptează în prezent, întrucât profesia de asistent medical intră în era digitalizării.

Vârstnicii născuți în era boom-ului demografic vor necesita mi multă îngrijire în următorii 20 de ani, asistenții medicali adoptând practice destul de diferite de cele care existau acum 30 de ani.

În prezent, fiecare rol este valorificat în profesiile din domeniul îngrijirilor medicale – de la cel de infirmieră, la cel de absolvent de doctorat. Cu toate acestea, digitalizarea îngrijirilor medicale crează noi oportunități pentru asistenții medicali, întrucât vor necesita un nivel mai înalt de formare pentru a adapta aceste concepte de îngrirjire modernizate, în practica de zi cu zi.

Declarația de la Viena a oferit un pilon puternic pentru dezvoltarea profesiei de asistent medical, așezând rolul asistenților medicali pe o poziție valoroasă, care nu numai că a obținut mai mult respect, ci și o mai mare responsabilitate în ceea ce privește îngrijirea pacientului.

Nu greșim sugerând că rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului ar fi fost foarte diferit, dacă Declarația de la Viena nu ar fi fost adaptată asistenților medicali.

3.România și importanța de a investi în asistența medicală primară și de a aduce îngrijiri acolo unde sunt cele mai necesare

Iată un interviu, publicat pe site-ul OMS la data de 18 noiembrie, cu Dna. Lidia Manuela Onofrei, Consilier Superior, Direcția Generală de asistență medicală și Sănătate Publică, Ministerul Sănătății România.

Într-un efort de a accelera progresul spre acoperirea unviersală cu servicii medicale, Ministerul Sănătății din România acordă prioritate asistenței medicale primară. Înființarea unei rețele a centrelor de sănătate comunitare și consolidarea rolului asistențior medicali comunitari în cadrul sistemului de sănătate sunt două măsuri vitalie pe care Ministerul le-a luat pentru a asigura sănătatea pentru toți.

Îmbunătățirea accesului la servicii de sănătate pentru cei mai vulnerabili

“Motivul pentru care am inițiat programul pentru asistenți medicali comunitari a fost de a crește accesul la îngrijiri pentru comunitățile vulnerabile, cetățenii cu boli cronice, familiile tinere, femeile însărcinate și membrii comunității rrome,” afirmă Dna. Lidia Manuela Onofrei, Consilier Superior la Direcția Generală de asistență medicală și sănătate publică a Ministerului Sănătății din România.

În etapele timpurii ale inițiativei, fosta profesie de moașă a devenit prima cariere în domeniul sănătății comunitare din țară. Pe măsură ce programul s-a dezvoltat, s-a consolidat colaborarea cu medici de familiei, departamente de sănătate publică, precum și servicii sociale și educaționale. În prezent, activitățile de îngrijiri comunitare includ toate programele, de la servicii de îngrijire tradiționale, la acțiunile de sănătate publice furnizate la nivel comunitar, fiind centrate pe prevenire și furnizate de asistenți medicali comunitari și mediatori sanitari. Mediatorii sanitari sunt membri numiți ai comunităților rrome care activează în promovarea sănătății.

O rețea de asistenți medicali , în creștere, reprezintă o schimbare

Până în prezent, România deține 1556 de asistenți comunitari a căror activitate acoperă 1183 sate și localități urbane.

“Desigur există și comunități care nu dispun de asistenți medicali” afirmă Dna. Onofrei. “De aceea este necesar, de asemenea, ca Ministerul Sănătății să consolideze programul de formare pentru personalul de îngrijiri comunitare, și să susțină dezvoltarea în continuare a profesiei de asistent medical comunitar pe întreg teritoriul țării.”

În județele cu asistenți medicali comunitari, impactul poate fi deja observant :de exemplu, acum 5 ani ratele de avort, în special în rândul femeilor foarte tinere, numărul de decese acasă și ratele mortalității materne erau mult mai ridicate în județul Botoșani din nordul țării, și în județul Gorj din partea de sud vest. “Datorită muncii asidue a asistenților medicali comuniari, am observat o scădere a tuturor acestor indicatori de sănătate, precum și creșterea numărului de persoane vaccinate,” confirmă Dna Onofrei.

Rețeta succesului: familiaritatea cu comunitatea și lucrul în echipă Direcțiile județene de sănătate publică, în strânsă colaborare cu autoritățile publice, recrutează mediatori sanitari și asistenți medicali comunitari. O cerință de bază pentru un mediator sanitar este ca acesta să provină din comunitatea cu care vor lucre asigurând, astfel, faptul că aceștia sunt familiarizați cu tradițiile și aspectele culturale care ar putea avea impact asupra sănătății comunității.

“Avem un personal cu adevărat dedicat, deoarece sunt devotați familiilor și comunităților și nu au de gând să își părăsească,” declară Dna. Onofrei. “Asistenții medicali cunosc fiecare casă și fiecare familie din zona lor. Lucrul în echipă cu o gamă largă de alți profesioniști din domeniul asistenței medicale și sociale este, de asemenea, esențial pentru asistenții medicali comunitari. În cadrul comunității, pacienții pot fi abordați în mod holistic, din moment ce trebuie să fii conștient de situația lor general de viață, nu numai de starea medicală. Datoria asistenților medicali comunitari este aceea de a-și evalua și susține pacienții, și de a coordona un pachet de îngrijiri, pentru a le oferi ajutorul de care au nevoie.”

4.Farmacovigilența în EU: o privire mai atentă la Eudravigilance

Acest articol a fost scris de către Agenția Europeană de Medicamente (EMA) la data de 26 octombrie, și publicată pe site-ul Health Europa.

Eudravigilance este sistemul dedicat gestionării și analizării informației privind reacțiile adverse suspectate la medicamente care au fost autorizate sau studiate în cadrul studiilor clinice din Spațiul Economic European (SEE). Acest articol subliniază rolul EudraVigilance în activitățile de farmacovigilență ale EMA, de la lansarea sistemului revăzut în 2017 până la Brexit și după acesta.

Agenția Europeană de Medicamente este organismul principal UE responsabil de farmacovigilență, pe care o definește astfel: “știința și activitățile legate de detectarea, evaluarea, înțelegerea și prevenirea efectelor adverse sau a oricăror alte probleme legate de medicamente”.

O astfel de monitorizare se extinde mult peste etapa de studiu clinic, care are loc înainte ca un medicament să fie autorizat pentru utilizare și implică doar un număr limitat de persoane, și continuă atâta timp cât medicamentul este utilizat în practica medicală.

În cadrul EMA, PRAC – Comitetul pentru evaluarea riscului farmacovigilenței – este responnsabil de evaluarea și monitorizarea siguranței medicamentelor pentru uz uman. Organismul relative nou- PRAC- este responsabil de detectarea, evaluarea, minimizarea și comunicarea riscului reacțiilor adverse; elaborarea și evaluarea studiilor de siguranță post -autorizare și auditul de farmacoviglilență. Potrivit EMA, de la finalul 2017, EudraVigilance conține informații cu privire la peste 12.45 milioane de rapoarte de siguranță, care implică 7.95 milioane de cazuri și 744,219 produse medicinale de pe piața UE.

Plan Operațional EudraVigilance

În luna noiembrie a anului 2017, a fost lansată o nouă versiune îmbunătățită a EudraVigilance. Sistemul revizuit urmărește să asigure că titularii autorizațiilor de introducere pe piață (MAHs) și sponsorii studiilor clinice pot raporta mai ușor orice reacție adversă suspectată, scopul final fiind acela de a crește siguranța pacientului.De asemenea, are ca scop îmbunătățirea detectării problemelor noi sau în schimbare legate de siguranță, sporind capacitatea sistemului de a susține volume mari de utilizatori și rapoarte și stimulând colaborarea cu OMS.

La începutul acestui an, PRAC a adoptat Planul Operațional EudraVigilance: Momente de referință din 2018 până în 2020, care stabilește principalele activități și evoluții programate în următorii doi ani și jumătate, și impactul așteptat al acestora asupra Eudravigilance, cât și asupra părților interesate, printre care titularii autorizațiilor de introducere pe piață, autoritățile naționale competente și EMA.

Aceste evoluții includ lansarea noului Regulament General privind Protecția Datelor (GDPR), care, deși nu este direct aplicabil EMA, va afecta utilizatorii EudraVigilance; precum și retragerea Marii Britanii din UE, ce va avea loc la 29 martie 2019 și care va avea un impact direct asupra relației Marii Britanii cu EMA. Rămâne de văzut modul exact în care Brexitul va influența farmacovigilența și, drept urmare, siguranța pacientului în Uniunea Europeană și Marea Britanie.

Rețeaua Europeană a Centrelor pentru Farmacocinetică și Farmacovigilență

Coordinată de EMA, Rețeaua Europeană a Centrelor pentru Farmacocinetică și Farmacovigilență (ENCePP) are ca scop principal consolidarea monitorizării raportului riscuri-beneficii al medicamentelor în Europa. În acest scop, rețeaua, care reunește instituții publice și organizații contractante de cercetare, depunde eforturi pentru a încuraja cooperarea între toți actorii implicați, dezvoltă și menține standarde metodologice și principii de guvernanță pentru cercetări conexe și facilitează studii independente post-autorizare, de calitate înaltă și de colaborare.

Pentru mai multe informații https://www.ema.europa.eu/documents/other/eudravigilance-operational-plan-milestones-2018-2020_en.pdf

https://www.ema.europa.eu/news/new-eudravigilance-system-live

5.Membrii Parlamentului European intenționează să sprijine evaluarea comună a medicamentelor

Noua legislație privind evaluarea tehnologiilor din domeniul sănătății, adoptată de Parlamentul European, la data de 3 octombrie, vizează evitarea duplicării evaluărilor naționale pentru determinarea valorii adăugate a medicamentelor care ajută țările UE să decidă asupra prețurilor.

Membrii Parlamentului European (MEPs) au subliniat că există multe obstacole în accesarea medicamentelor și a tehnologiilor inovatoare din Uniunea Europeană, principalele fiind lipsa noilor tratamente pentru anumite boli, care în multe cazuri nu au adăugat valoare terapeutică.

Potrivit deputatului european Soledad Cabezón Ruiz, profesioniștii din domeniul medical, pacienții și instituțiile, trebuie să știe dacă un nou medicament sau un nou dispozitiv medical reprezintă sau nu o îmbunătățire. De aceea, evaluările tehnologiilor medicale caută să identifice valoarea adăugată acestora, comparându-le cu alte produse. Astfel, noua lege are ca scop intensificarea cooperării dintre statele membre din domeniul Evaluării tehnologiilor medicale (HTA), prin stabilirea procedurii pentru statele membre de a efectua evaluări comune voluntare. Dispozițiile acoperă aspecte cum ar fi norme privind schimbul de date, înființarea grupurilor de coordonare, evitarea conflictelor de interes între experți, și publicarea rezultatelor lucrărilor comune.

HTA se află în competența exclusivă a statelor membre. Cu toate acestea, numeroase țări care efectuează evaluări paralele, în temeiul legislațiilor naționale divergente, pot rezulta în duplicarea solicitărilor și pot crește povara financiară și administrativă a dezvoltatorilor de tehnologii medicale, declară deputații europeni.

Această povară acționează ca un obsctacol în calea liberei circulații a tehnologiilor medicale și a bunei funcționări a pieței interne, și întârzie acesul pacienților la tratamente inovatoare.

Potrivit opiniei dnei Soledad Cabezon (Partidul Social Democrat): “Această nouă lege este un pas bun către îmbunătățirea accesului cetățenilor europeni la medicamente și tehnologii medicale. Va îmbunătăți calitatea tehnologiilor medicale, va documenta prioritățile de cercetare și va elimina duplicările inutile. De asemenea, are potențialul de a face sistemele de sănătate mai durabile”.

Propunerea de regulament privind evaluarea tehnologiilor medicale https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52018PC0051 ) care amendează Directiva 24/2011/UE a fost adoptată cu 576 voturi pentru, 56 împotrivă și 41 abțineri. Deputații europeni vor intra în negocieri pentru un acord n primă lectură cu miniștrii UE, imediat ce își vor stabili propria poziție în dosar.

Puteți găsi mai multe informații despre Evaluarea Tehnologiilor Medicale aici https://ec.europa.eu/health/technology_assessment/overview_en

Atelier pe tema protecției datelor cu caracter personal organizat la București

Posted on 29 martie 201823 august 2018 by Adriana Carnu

În data de 28 martie 2018, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România a organizat la București un atelier pe tema protecției datelor cu caracter personal susținut de șeful Biroului juridic și comunicare din cadrul Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Pe data de 25 mai 2016, a intrat în vigoare Regulamentul UE nr. 679/2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE, cunoscut drept Regulamentul General privind Protectia Datelor Personale (GDPR), dar acesta va fi de directă aplicabilitate începând cu data de 28 mai 2018.

Atelier protecția datelor

Obiectivul atelierului a fost acela de a ne prezenta obligațiile ce revin organizației profesionale cu privire la respectarea regulilor de prelucrare a datelor stabilite de noul Regulament, aspectele legate de numirea unui responsabil pentru protecția datelor, modalitatea de asigurare a securității datelor, precum și pentru a răspunde întrebărilor legate de implicațiile aplicării acestei reglementări în domeniul de activitate al organizației noastre.

La acest eveniment, alături de reprezentanți din cadrul tuturor filialelor O.A.M.G.M.A.M.R, au participat și reprezentanți ai Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Serviciului de Ambulanță București-Ilfov, pentru a fi informați cu privire la implicațiile noului cadru legislativ aplicabil în domeniul protecției datelor.

Jurnal de conferință (II): O dată în viață

Posted on 15 iunie 201715 iunie 2017 by Adriana Carnu

„Mă numesc Gulaș Adriana Lăcrămioara și sunt asistent medical la Spitalul Municipal “Dr. Alexandru Simionescu” din Hunedoara. Am avut onoarea ca lucrarea mea „Recoltarea de celule stem la naștere – Șanse la viață” să fie selectată de comisia științifică a Consiliului Internațional al Asistenților Medicali, pentru a fi prezentată ca poster în cadrul Congresului Internațional al Asistenților Medicali organizat în perioada 27 mai-01 iunie 2017 la Barcelona. Posterul științific, pe care l-am creat și care a fost expus în prima zi a evenimentului, a primit feedback pozitiv din partea participanților și, de aceea, mă simt mândră să spun că am reprezentat marea echipă a asistenților medicali din România cu mult profesionalism.

Timp de cinci zile am participat la lucrări științifice, la sesiuni de postere științifice și informative, la workshop-uri, sesiuni de lucru și simulări ce au avut loc în timpul desfășurării Congresului. Această manifestare mi-a creat ocazii de dezvoltare personală, de comunicare cu profesioniști din întreaga lume și a facilitat schimbul de informații legat de noutățile privind dezvoltarea profesiei de asistent medical.

Participarea la acest eveniment mi-a insuflat și mai mare drag față de profesia pe care am ales-o și pe care o practic zi de zi cu pasiune. ”

Gulaș Adriana Lăcrămioara

Asistent medical | Secția Obstetrică-Ginecologie | Spitalul Municipal “Dr. Alexandru Simionescu”

Jurnal de conferință (I): Asistenții medicali sunt o forță impresionantă

Posted on 13 iunie 201715 iunie 2017 by Adriana Carnu

„Congresul Internațional al Asistenților Medicali din 2017 a adus congruență pentru asistenții medicali de pe tot mapamondul, profesioniști care au dorit să ne împărtășească din preocupările lor profesionale. Astfel, au fost înscrise 6000 de abstracte pentru lucrări științifice, fiind selectate doar 2000 pentru prezentare fie în formă de poster, prezentare orală în sesiuni științifice sau în sesiune plenară. Selectarea studiului pe care l-am realizat pentru a fi expus ca poster în cadrul celui mai mare eveniment științific al asistenților medicali a reprezentat pentru mine o recunoaștere internațională a muncii depuse pe parcursul drumului meu de asistent medical.

Sunt fericită, împlinită profesional că sunt asistentă medicală și tocmai acest fapt mă determină să continui studiile de cercetare pentru a găsi soluții problemelor din sistemul național de îngrijire. Cred cu tărie că asistenții medicali sunt forța din primul plan al luptei globale pentru schimbarea în bine a sănătății.

Pe parcursul evenimentului, am cunoscut o LUME de asistenți medicali dornici să-și cunoască partenerii, metodele de lucru, noutățile din practica medicală indiferent de colțul de lume în care își duce lupta pentru a promova sănătatea și a restaura sănătatea pacienților (Thailanda, El Salvador, Spania, Iordania, Liban, China, Canada, Statele Unite, Danemarca, Irlanda, Polonia, Marea Britanie, Cuba etc.).

Onoranta prezență a ASR Prințesa Muna al-Hussein a Regatului Hașemit al Iordaniei, acordarea premiilor pentru activitatea asistenților, toate aceste elemente au creat o atmosferă de basm. Ceremonia de deschidere desfășurată în Palatul Jordi a fost spectaculoasă, defilarea celor 150 de organizații ale asistenților de pe tot mapamondul ne-a arătat ce forță impresionantă, uneori nevăzută, se află în slujba pacienților.

Participarea la Congresul ICN Barcelona 2017 a fost un vis devenit realitate! Nu este scump să visezi, trebuie doar să fim creativi pentru a realiza viitorul!”

Coca Stela Crîșmaru

Asistent medical | UPU Pediatrie | Spitalul Județean De Urgență Botoșani

Buletin de știri #5 | Consiliul European al Asistenților Medicali

Posted on 17 ianuarie 2017 by Adriana Carnu

Consiliul European al Asistenților Medicali

Buletin de știri #5

CUPRINS:
• Rubrică nouă: 2017 – Anul e-Sănătății
• Rețele Europene de referință: o adevărată încercare pentru tehnologiile digitale transfrontaliere
• Studiu: suedezii au cea mai mare șansă de a supraviețui problemelor cardiace
• În prezent, toți cetățenii francezi sunt donatori de organe, cu excepția cazurilor în care își exprimă refuzul

O NOUĂ RUBRICĂ: 2017 – Anul e-Sănătății

Autor: Jane Dwelly, Director de Strategie, HIMSS UK @janedwelly

Potențialul e-sănătății de a schimba complet modul în care planificăm și furnizăm serviciile de sănătate, aduce noi solicitări de interoperabilitate reală, noi competențe de conducător și o căutare globală de soluții. În următoarele 12 luni se vor înregistra inovații semnificative în domeniul sănătății și îngrijirilor, cu adevărate beneficii pentru pacienți.

Pârghia e-sănătate pentru schimbare
În luna aprilie 2017, Viziunea pe cinci ani a NHS – o strategie de dezvoltare și asigurare a viitorului serviciilor de sănătate din Anglia – ajunge la jumătate. Acest traseu identifică trei lacune în sistemul de sănătate din Anglia – sănătate și bunăstare, îngrijire și calitate, și finanțare și eficiență – și își propune să le elimine prin reelaborarea modului în care serviciile sunt planificate, plătite și furnizate.
În lacuna privind îngrijirea și calitatea este explorat potențialul tehnologiei de a îmbunătăți îngrijirea, cu un accent puternic asupra utilizării informaticii pentru eradicarea variațiilor dintre țări. Măsurarea, compararea și analiza datelor colectate este punctul de plecare pentru atât de multe îmbunătățiri și oferă comisarilor informațiile de care au nevoie pentru a elabora contracte de furnizare a îngrijirilor de calitate pentru pacienți.
De asemenea, în luna aprilie, la începutul noului an financiar, NHS intră, pentru prima dată, într-un ciclu financiar de doi ani, susținut de un tarif de doi ani și un contract standard NHS pe doi ani. Așteptați-vă să vedeți utilizarea inteligentă a datelor pentru informarea deciziilor de punere în funcțiune, fără eforturi.

Cerere nouă de interoperabilitate
Să discutăm despre documente. Viziunea pe cinci ani își ia angajamentul ca, până în anul 2020, să existe “ registre electronice de sănătate complet interoperabile, astfel încât registrele pentru pacienți să nu mai fie pe hârtie”. Asta înseamnă că: trecerea pentru prima dată de la un sistem analog la unul digital, și apoi asigurarea că sistemele digitale folosite de spitale, autorități locale sau medicii generaliști sunt accesibile și în timp real pe toate platformele, sistemele și aplicațiile software. Adevărata interoperabilitate are loc atunci când schimbul de informații poate fi folosit în mod util. Pentru ca acest lucru să devină realitate, 73 de zone cu trasee locale digitale din diverse țări au finalizat un proces de trei pași și acum își armoniează activitatea cu Planurile locale de Sustenabilitate și Transformare, pentru a sprijini schimbul corect de informații.
Profesor Keith McNeil în calitate de CCIO al NHS va conduce Consiliul de Livrare Digitală restructurat – dirijând schimbarea în cadrul tuturor agențiilor de guvernare pentru a transmite ambițiile cadrului “ Sănătate și îngrijire personalizată 2020”.
Toată atenția va fi pe cele 12 site-uri ale spitalelor, indentificate ca furnizori de îngrijiri NHS care oferă îngrijiri excepționale, în mod eficient, prin intermediul utilizării mondiale a tehnologiei digitale și a fluxurilor informaționale digitale.

E timpul să trecem de la discuții la schimbare
Liderul publicației The Economist notează că evenimentele mondiale 2016, cum ar fi Brexit-ul și alegerile din SUA au reprezentat, la un anumit nivel, o cerere de schimbare din partea cetățenilor. Aceeași cerere poate fi simțită și în domeniul informaticii medicale, în care au fost explorate căile pe care le deschide tehnologia – și acum se dorește ca această schimbare să aibă loc. Există o stare de nerăbdare și o cerere ca modificările culturale să aibă loc, pentru a da voie inovației să rezolve problemele existente din cadrul NHS și să se vadă diferența. Aceasta, împreună cu modficiările de sistem introduse de NHS Anglia și NHS Digital, necesită compentețe noi de conducere.

Introducerea lui “I” în titlurile profesionale
În recenzia sa privind digitalul din cadrul NHS, Profesor Robert Wachter a remarcat faptul că Anglia nu deține suficienți CCIOs sau suficienți oameni care sunt încrezători să utilizeze informatica pentru a aduce îmbunătățiri. Drept răspuns, NHS înființează prima Academie Digitală, o curicula online în care persoane din domeniul îngrijirilor și sănătății pot învăța despre îmbinarea activității lor cu informatica, în vederea calificărilor profesionale. Multe alte grupuri introduc “I” –ul de la informație în titlurile profesionale și astfel apare un nou accent pe profesionalizare și certificare.
De asemenea, există responsabilitatea pentru consilii, directori executivi și financiari de a accepta provocarea informaticii medicale și de a recunoaște puterea e-Sănătății de a transforma modul în care își organizează și desfășoară serviciile de sănătate. De asemenea, există și un caz moral. Informatica medicală are potențialul de a face îngrijirea pacientului mai sigură, mai ieftină, mai eficientă din punct de vedere a timpului și mai puternică. Dacă acest lucru este realizabil, atunci liderii trebuie să se asigure că se va întâmpla cât mai curând posibil, prin recrutarea persoanelor potrivite, prin formarea personalului existent și îmbunătățirea competențelor întregii forțe de muncă, pentru a opera cu instrumentele digitale pentru reproiectarea îngrijirilor pacientului.

Să ne amintim de ce facem asta
Să nu uităm niciodată de pacienți – noi și familiile noastre și cei dragi nouă. Știm că mediul digital a modificat aproape toate domeniile din viața noastră, în afară de cel al sănătății. Domeniul bancar, viața socială, dietele, taxele, călătoriile, cumpărăturile,etc. – toate există în mediul digital și oamenii se confruntă cu astfel de interacțiuni în fiecare zi, cu încredere și cu rezultate de succes. Și cu toate acestea, tot nu este posibil să îți stabilești toate programările online sau să accesezi cu ușurință registrele pentru pacienți. Putem căuta pe internet simptome – dar adesea e nevoie de un apel telefonic pentru a face o programare la medicul de familie și a le discuta, si dacă este cazul, pentru a primi o trimitere către spital. Aceste lucruri trebuie să se schimbe. Oportunitatea este că folosim digitalul pentru împuternicirea pacienților. Permitem accesul pacienților la datele lor și le cerem feedback privind serviciile și deciziile lor. În schimb, îngrijirile devin mai sigure, cererea de servicii se reduce, eliberându-se timpul pentru cei care au cea mai mare nevoie.

O nouă abordare globală
Mulți comentatori, inclusiv fondatorul Forumului Economic Mondial, profesor Professor Klaus Schwab, afirmă că suntem la începutul celei de-a patra revoluții industriale. Aceasta este cea în care tehonologia digitală schimbă stilul nostru de viață, de lucru și relaționare. Informatica medicală se ridică deasupra granițelor fizice cum ar fi geografia și limba, și aici există multe de învățat. Așteptați-vă să vedeți mai multe memorandumuri de înțelegere semnate între țări dornice să își îmbunătățească informatica medicală prin studii globale și alianțe.

Rețele Europene de referință: o adevărată încercare pentru tehnologiile digitale transfrontaliere

Autor: Elisabetta Zanon, Director – NHS Biroul European
2016 a fost un an foarte important pentru îngrijirile transfrontaliere, fiind marcat de primul raport al Comisiei Europene referitor la implementarea Directivei UE privind drepturile pacienteului în îngrijirea transfrontalieră, cooperare crescută în schimbul transfrontalier de rezumate ale pacienților și e-prescrieri, și cel mai important, aprobarea primului val de Rețele Europene de Referință (ERNs).
Înființarea ERNs este o evoluție semnificativă, întrucât aceste rețele reprezintă cea mai tangibilă și avansată formă de îngrijiri transfrontaliere europene: reunesc furnizori de îngrijiri de sănătate cu specializări înalte, din diverse state membre UE, cu scopul de a îmbunătăți diagnosticarea și tratamentul pentru pacienții care suferă de boli sau afecțiuni rare sau complexe cu prevalență scăzută.
ERNs permite reunirea cunoștințelor din acele domenii în care expertiza clinică este rară și, drept urmare, în care există beneficii speciale în concentrarea cunoștințelor și resurselor la nivel UE. Intenția este ca acest lucru să ducă la tratamente bazate pe dovezi și să crească viteza și rata la care inovația în știința medicală și tehnologiile de sănătate sunt integrate în furnizarea de îngrijiri de sănătate.

Ce este nou?
Deși colaborarea este demult o trăsătură comună în lumea medicală internațională, noutatea adusă de ERNs este că această colaborare va fi pusă pe o bază formală și structurată în jurul unui program de lucru definit. Fiecare rețea împreună cu furnizorii de îngrijiri medicale participanți vor beneficia de un sistem de acreditare UE cu un logo protejat ce va fi acordat pentru a le certifica drept centre de excelentă clinică, într-un anumit domeniu clinic. Furnizorii și medicii care participă la aceste rețele vor colabora într-o gamă largă de activități, de la îmbunătățirea ghidurilor clinice și trasee pentru pacient, la schimbul de informații medicale în cazuri clinice și de la acorduri asupra opțiunilor de tratament, la efectuarea de cercetări clinice și îmbunătățirea educației și formării medicale.
Funcționarea ERNs se va baza pe utilizarea unei platforme comune IT, care va trebui să sprijine schimbul sigur și confidențial de informații ale pacientului, la nivel transfrontalier. Premisa pentru stabilirea acestor rețele este că expertiza și cunoștințele trebuie să circule în locul pacientului, ori de câte ori este posibil.
În consecință, Telemedicina și esănătatea, vor fi principalele instrumente care vor permite rețelelor să funcționeze eficient. Echipele multidisciplinare de specialiști medicali conectați printr-o platforma IT dedicată, se vor întâlni sub forma unui consiliu clinic virtual, folosind telemedicina pentru dezbaterea cazurilor pacienților. Aceste consilii clinice virtuale vor schimba modul de furnizare a sfaturilor clinice și vor deveni instrumentul standard al acestor rețele. Infrastructura IT va fi, de asemenea, fundamentală pentru stocarea cantității mari de date clinice procesate și colectate de ERNs, în scopul utilizării acestora pentru efectuarea cercetărilor științifice suplimentare asupra acestor boli.
Deși potențialul oferit de către IT pentru funcționarea ERNs este mare, crearea acestei infrastructuri nu va fi o sarcină ușoară, întrucât există o serie de probleme ce trebuie rezolvate, cum ar fi interoperabilitatea soluțiilor tehnologice, mentenanța registrelor trasfrontaliere și confidențialitatea pacientului.
Un factor fundamental pentru funcționarea ERNs va fi să se asigure că sistemele diferite de e-sanatate ale furnizorilor de îngrijiri medicale participanți pot comunica între ele și pot face schimb de informații, perfect. Aceasta implică abordarea unui număr de obstacole tehnice, organizaționale, legale și semantice.

Utilizarea datelor pacientului
O altă provocare va fi schimbul și reutitlizarea datelor pacientului la nivel transfrontalier. Vor fi necesare norme clare și comune referitoare la tipul de informații disponibile, când, cum și către cine pot fi accesate, pentru asigurarea unei protecții adecvate a datelor personale. În mod egal, mentenanța registrelor pacienților transfrontalieri pune o serie de probleme tehnologice și referitoare protecția datelor, ce vor trebui abordate.
În ciuda acestor probleme, putem crede că ERNs vor fi un succes. Entuziasmul arătat de furnizoriii de îngrijiri medicale, de grupurile de pacienți și de Comisia Europeană, deopotrivă, a fost impresionant, lucrând cu toții în colaborare, pentru a accelera procesul și pentru a garanta că cele 23 de rețele aprobate vor deveni operaționale pe parcursul anului 2017.
Succesul ERNs nu va fi important doar pentru îmbunătățirea îngrijirii pacientului, ci și pentru implementarea agendei digitale europene. Aceste rețele vor deschide drumul tehnologiilor digitale transfrontaliere într-o lume cu adevărat clinică și la scară, iar realizarea lor se va dovedi utilă pentru a deschide calea către o utilizare transfrontalieră mai largă a tehnologiilor digitale în îngrijirile de sănătate.

Studiu: suedezii au cea mai mare șansă din Europa de a supraviețui problemelor cardiace

Studiul a comparat îngrijirea cardiovasculară în 30 de țări europene. Suedezii au cea mi mare șansă din Europa să supraviețuiască complicațiilor cardiace, conform noului studiu.
Publicat de către Health Consumer Powerhouse, Euro Heart Index (EHI) 2016 a comparat îngrijiea cardiovasculară din 30 de țări europene, privind patru domenii cheie: prevenire, procedură, acces la îngrijiri și rezultate.
În categoria rezultate, Suedia a înregistrat cel mai ridicat scor, alături de Slovenia. De asemenea, a fost pe primul loc în ceea ce privește accesul la îngrijiri, de data aceasta alături de alte patru țări (Norvegia, Olanda, Luxemburg și Franța).
“Sănătatea publică suedeză este printre cele mai bune din Europa, iar metodele de tratament și accesibilitatea ies în evidență. Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale și a colesterolului este încă folosită medicina necostisitoare, de bază, dar în ciuda acestui fapt, șansa unui suedez de a supraviețui unor complicații cardiace este de departe cea mai mare din Europa”, a declarat Dr. Beatriz Cebolla, conducătorul studiului EHI.
În clasamentul general al celor 30 de țări studiate, Suedia s-a aflat pe locul trei, dupa Norvegia, aflată pe locul doi și Franța, pe primul loc.
Studiul a menționat că tradiția Suediei de a păstra registre de calitate a îngrijirilor explică parțial poziția sa înaltă, și a evidențiat registrul național al Suediei pentru îngrijire cardiacă, registru ce verifică, înregistrează și urmărește îndeaproape pacienții care au suferit atacuri de cord, precum și un registru suedez suplimentar care monitorizează prevenirea suplimentară după o intervenție chirurgicală pe cord.
“Suedia este demult sinonimă cu îngrijirea și tratamentul de calitate. Cu toate acestea, timpul mare de așteptare a fost o trăsătură negativă. “Acum că timpul de așteptare din clinicile de cardiologie se pare că a fost redus, Suedia urcă pe primul loc”, explică Cebolla.
Studiul a subliniat, totuși, că Suedia se confruntă cu prevenirea obezității și stilului de viață sedentar, și că s-a lovit de critici privind reducerea numărului de asistenți specializați în domeniul cardiologiei și dieteticieni.

În prezent, toți cetățenii francezi sunt donatori de organe cu excepția cazului în care își exprimă refuzul

Datorită unei schimbări semnificative a legii, fiecare cetățean francez a devenit în mod automat donator de organe, cu excepția cazului în care optează să nu facă acest lucru.
Noile norme, intrate în vigoare la data de 1 ianuarie, aliniază politica Franței cu o serie de țări Europene, cum ar fi Spania și Austria, în care “consimțământul prezumat” înseamnă că oricine poate deveni donator de organe și țesuturi în momentul decesului, cu excepția cazului în care aleg în mod specific să nu facă acest lucru.
În Franța, cetățenii vor trebui să semneze într-un registru național de respingere, pentru a se asigura că nu vor deveni donatori de organe, registre pe care echipele medicale le vor verifica la momentul decesului, înainte de a lua în considerare prevalarea de organe sau țesut. Un total de 150000 de persoane au semnat deja în registru, conform ziarului The Guardian.
De asemenea, dacă nu este posibil să semneze în registru, cetățenii pot semna și data un refuz în scris lăsându-l unei rude sau pot face o declarație verbală unei rude care va trebui apoi să ateste această dorință unei chipe medicale.
În anul 2008, Marea Britanie a respins un sistem de consimțământ prezumat, optând în schimb pentru creșterea gradului de conștientizare publică privind donarea de organe.
Acest sistem a fost anulat în Țara Galilor, iar în anul 2015 a devenit prima națiune a Marii Britanii care a pus în aplicare consimțământul prezumat. În afara Țării Galilor, cetățenii Marii Britanii trebuie să se înregistreze ca donator, și se obișnuiește ca o rudă să fie anunțată dacă cineva dorește să fie donator, astfel încât medicii să poată lua în considerare acest lucru.
Conform NHS Blood and Transplant, 6416 persoane se află pe lista de așteptare pentru transplant în Marea Britanie. Numărul celor care au primit un transplant începând cu luna aprilie 2016 este de 2726

Concurs: înscrie rezumatul lucrării tale științifice și câștigă o bursă de participare la Congresul Internațional al ICN, Barcelona 2017

Posted on 18 iulie 201613 septembrie 2016 by Adriana Carnu

Stimați asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenți medicali,

Congresul Internațional al ICN va fi organizat anul viitor la Barcelona în perioada 27.05.2017-01.06.2017. Pentru că dorim să susținem parteneriatul nostru atât cu această organizație cât și cu Consejo General de Enfermeria, care și-a asumat organizarea acestui eveniment, unul dintre obiectivele noastre este să reprezentăm cu profesionalism Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali Din România.

Atenția noastră se concentrează pe conținutul Conferinței și pe recunoașterea noastră ca organizație profesională, prin lucrări științifice interesante și utile participanților la conferință, prin care să împărtășim din experiența și cunoștințele asistenților medicali din România.

De aceea, OAMGMAMR organizează un concurs pentru cei care doresc să participe la Congresul Internațional al ICN pentru a prezenta lucrări științifice. Cei interesați să se înscrie în competiție trebuie să conceapă un rezumat al lucrării pe care intenționează să o susțină, premiile concursului constând în acoperirea cheltuielilor de participare pentru primii trei autori care vor obține cel mai mare punctaj în urma preselecției rezumatelor.

Astfel, până pe 05.09.2016, așteptăm pe adresa secretariat@oamr.ro propunerile de rezumate, urmând ca în perioada 05.09.2016-08.09.2016 acestea să fie evaluate de o comisie coordonată de Dna. Venera Botescu, Manager programe dezvoltare instituțională în cadrul OAMGMAMR.

Rezultatele vor fi comunicate pe 12.09.2016. Anexat acestei invitații veți regăsi un regulament pentru rezumatele pe care veți dori să le înscrieți în concurs.

Detalii complete despre conferință pot fi accesate pe website-ul evenimentului http://www.icnbarcelona2017.com/en/.

Așteptăm cu interes rezumatele pentru a creste gradul de participare activă a Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali Din România la Congresul internațional al ICN din 2017!

Preşedinte,
Mircea Timofte

Regulament pentru rezumate poate fi descărcat aici.

OAMGMAMR anunță încheierea unui nou protocol pentru educație profesională

Posted on 14 iulie 201614 octombrie 2016 by Adriana Carnu

Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România a încheiat în data de 12 iulie 2016 un protocol de colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major al Forţelor Terestre.

Scopul protocolului îl constituie reglementarea colaborării dintre cele două instituții în vederea creditării cursului Tactical Combat Casuality Care/Combat medic de către Comisia Natională de Educație Profesională Continuă a OAMGMAMR și derularea acestuia de către Statul Major al Forţelor Terestre. Modulul educațional vizează actualizarea cunostinţelor şi abilităţilor profesionale deja acumulate, îmbunătăţirea celor existente şi însuşirea de noi cunostinţe, care se adresează asistenţilor medicali din armată cu drept de liberă practică.

Modulul de pregătire Tactical Combat Casualty Care (TC3)/Combat Medic este organizat şi condus de către colegii din cadrul Secţiei Instruire Medicală şi Pregătire Psihologică pentru Luptă / CILFT împreună cu personal medical mediu (asistenţi medicali cu liberă practică) din cadrul Forţelor Terestre Române. Echipa de instruire este constituită din personalul propriu CILFT şi augumentat cu instructori din cadrul US Army / Albama National Guard. Caracterul de noutate al cursului derivă nu numai din multinaţionalitatea instructorilor, dar mai ales din nivelul de aplicabilitate al cursului în activităţile desfăşurate de cursanţi şi din diversitatea domeniilor de instruire: Tactical Under Fire, Tactical Field Care, Tactical Evacuation Care, MEDEVAC. Cursul este structurat pe două nivele: teoretic şi practic, finalitatea activităţii fiind marcată de un exerciţiu integrator de tip Field Training Exercise în care se vor combina cunoştiinţele tactice şi medicale dobândite în decursul pregătirii.

Sursă foto și informații: http://www.cilft.ro/evenimente/308/tactical-combat-casualty-carecombat-medics-cilft.