Despre supranormare şi frici  la Vatra Dornei

Primul focus-grup din proiect a avut loc la Vatra Dornei (16-17 octombrie 2018). Un drum cu maşina lung şi obositor pentru echipa de implementare dar  răsplătit cu nişte peisaje de toamnă târzie ireale şi mai ales cu două zile de discuţii interesante.

Miezul acestei componente din proiect este legată de o consultare de jos în sus  privind valorile etice şi profesionale  principale care caracterizează, sau  ar trebui să caracterizeze, meseria de asistent medical şi moaşă.

De la primul contact cu participantele am simţit că este vorba de o echipă  dornică să discute, să împărtăşească experienţe de muncă din diferite spitale din regiune, să identifice o serie de probleme legate de valorizarea profesiei lor în interiorul şi în afara sistemului de sănătate. Discuţiile moderate au avut ca punct de plecare în prima zi rezultatele cercetării cantitative bazată pe un chestionar aplicat la nivel naţional, iar în a doua zi  Codul de etică și deontologie al asistentului medical generalist, moașei și asistentului  medical din România, în vederea identificării acelor principii fundamentale de  etică şi profesionalism care nu se regăsesc sau nu sunt suficient de clar exprimate în actualul document.

Paradigma unui act medical de îngrijire centrat cu adevărat pe pacient şi nu doar pe boală, în care comunicarea cadru medical-pacient-familie să fie una multidirecţională a fost percepută de toată lumea ca fiind cea corectă şi normală dar imposibil de realizat la acest moment în România. Motivul, de fapt laitmotivul pentru care acest lucru dorit nu se poate realiza este criza de personal din sistem. Grija faţă de pacient, empatie şi respect pentru nevoile pacientului de îngrijire dar şi de informare, de suport emoţional, etc. înseamnă  competenţe profesionale specifice dar mai ales timp disponibil, ceea ce nu există la acest moment în sistemul de sănătate de la noi. Cu un număr excesiv de pacienţi alocaţi fiecărei asistente medicale,  pacienţii devin numere de paturi alocate per asistent medical iar familiile îngrijorate nişte „aparţinători” care mai mult încurcă lucrurile.

Dincolo de supranormare, o altă tema care a revenit pe tot parcursul discuţiilor a fost frica. Frica angajaţilor din sistemul medical faţă de pacienţi şi însoţitori-uneori agresivi, cu un limbaj ofensator. Frica faţă de mass media care urmăreşte doar aspectele negative, face constant contra reclamă sistemului de sănătate contribuind astfel la scăderea stimei de sine a celor din sistem şi a încrederii în sistem a cetăţenilor. Frica cu privire la deprofesionalizarea noilor generaţii de asistenţi medicali care intră în sistem, fapt pentru care de fapt majoritatea respondenţilor la chestionar au pus accent pe competenţe profesionale mai mult decât pe cele emoţionale.

Dincolo de frici şi oboseala unor ture de muncă pe alocuri neomoneşti, participanţii ne-au vorbit cu sufletul nu  doar cu mintea despre profesia lor. Este o vocaţie, a spus cineva.

De la Vatra Dornei am plecat cu toţii spre Cluj pentru următorul focus-grup convinşi deja că acest tur de ţară ne va demonstra gradul înalt de conştiinţă profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor din România şi importanţa consultării lor în ceea ce priveşte politicile publice de sănătate care se creionează pentru viitor.

Laura Grűnberg

Expert politici publice