Cristina Manuela Sârbu este asistent medical licențiat și director de îngrijiri la Spitalul Municipal de Urgență „Elena Beldiman” Bârlad. În acest rol coordonează organizarea îngrijirilor la nivelul secțiilor și sprijină echipele de asistență medicală. Activitatea ei îmbină rigoarea managerială cu atenția pentru oameni, de la procese și protocoale până la formarea și motivarea personalului.
1. Ce v-a motivat să acceptați rolul de director de îngrijiri și ce v-ați propus să îmbunătățiți pentru pacienți și echipe?
Ocup funcția de director de îngrijiri din anul 2014, într-un spital cu 743 de paturi. Am acceptat acest rol din dorința sinceră de a contribui la îmbunătățirea activității de îngrijire și la dezvoltarea profesiei de asistent medical.
Această etapă a venit după aproape 20 de ani petrecuți în Blocul Operator – un loc în care înveți rapid cât de mult contează fiecare gest, fiecare decizie și fiecare membru al echipei pentru siguranța pacientului. În acei ani am înțeles că medicina nu înseamnă doar proceduri și protocoale, ci și responsabilitate, colaborare și încredere între oameni.
Experiența acumulată m-a făcut să îmi doresc să pot sprijini echipele dintr-o perspectivă mai amplă. Ca director de îngrijiri mi-am propus să susțin dezvoltarea profesională a asistenților medicali și să încurajez formarea continuă. Atunci când profesioniștii din sănătate își dezvoltă competențele și se simt sprijiniți, calitatea îngrijirilor crește în mod firesc.
Cred foarte mult și în importanța unui mediu de lucru în care fiecare coleg să se simtă respectat și valorizat. O echipă unită, în care există comunicare și încredere, poate face diferența pentru pacienți.
Pentru mine, rolul directorului de îngrijiri nu este doar unul administrativ. Este și un rol de leadership profesional și uman, prin care încercăm să construim un mediu mai bun atât pentru pacienți, cât și pentru cei care îi îngrijesc.
2. Ce practici sau mici obiceiuri ați introdus în spital care au făcut diferența în calitatea îngrijirilor?
În activitatea mea am încercat mereu să aduc schimbări care, chiar dacă uneori par mici, pot avea un impact real asupra siguranței pacientului și asupra activității echipelor medicale.
Participarea la conferințe și programe de formare profesională mi-a oferit oportunitatea de a descoperi practici moderne de îngrijire, pe care le-am adaptat treptat în spital. Am acordat o atenție specială prevenirii infecțiilor asociate actului medical și respectării unor principii simple, dar esențiale: igiena mâinilor, îngrijirea corectă a cateterelor, managementul pacientului cu sondă urinară sau îngrijirea pacientului ventilat mecanic.
O schimbare importantă a fost introducerea pe scară largă a materialelor de unică folosință. Astăzi, aproximativ 90% dintre materialele utilizate în spital sunt de acest tip. Această decizie a crescut siguranța pacientului și, în același timp, a ușurat activitatea personalului medical, care poate dedica mai mult timp îngrijirii directe.
Am acordat atenție și activității personalului auxiliar, introducând materiale moderne pentru igiena pacientului și pentru procesele de curățenie. Toate aceste lucruri contribuie, în final, la ceea ce ne dorim cu toții: un mediu sigur pentru pacienți.
3. Cum vă asigurați că un coleg nou se simte sprijinit și în siguranță să întrebe, să greșească și să învețe fără teamă?
Integrarea unui coleg nou este un moment foarte important pentru orice echipă. Pentru mine contează foarte mult ca personalul nou angajat să simtă, încă din primele zile, că nu este singur.
Încerc să mă implic personal în instruirea inițială și să le explic regulile de siguranță, procedurile de îngrijire și modul în care funcționează activitatea în spital. Dar, dincolo de aceste lucruri, cred că cel mai important este să știe că pot întreba oricând și că nimeni nu se așteaptă să știe totul din prima zi.
În procesul de învățare apar inevitabil și greșeli. Important este ca ele să fie discutate deschis și transformate în lecții, nu în motive de teamă sau stigmatizare.
Un rol esențial îl au asistenții șefi, care devin de multe ori mentori pentru colegii noi. Ei sunt cei care îi ghidează zi de zi, îi ajută să se adapteze la ritmul secției și le oferă sprijin atunci când întâmpină dificultăți. Fără implicarea lor, procesul de integrare ar fi mult mai dificil.
4. Ce v-ați dori să înțeleagă comunitatea despre munca asistenților medicali dintr-un spital de urgență?
Mi-aș dori ca oamenii să înțeleagă că munca asistenților medicali dintr-un spital de urgență este mult mai complexă decât ceea ce se vede la prima vedere.
Asistentul medical este, de cele mai multe ori, persoana care petrece cel mai mult timp lângă pacient. Este cel care monitorizează, sprijină, explică și, uneori, oferă o vorbă bună într-un moment dificil.
Este o profesie care presupune responsabilitate enormă, pentru că lucrăm direct cu viața oamenilor. În același timp, este o profesie care implică și multe sacrificii personale – ture de noapte, weekenduri și sărbători petrecute la serviciu, departe de familie.
Cu toate acestea, este o profesie profund umană. Cred că atunci când există respect și înțelegere între comunitate și profesioniștii din sănătate putem construi împreună un sistem medical mai bun.
5. Ce vă ajută, personal, să rămâneți echilibrată după zile grele?
În primul rând, familia. Sprijinul celor dragi a fost întotdeauna cea mai importantă sursă de echilibru pentru mine. Soțul și copilul meu mi-au înțeles programul și responsabilitățile și mi-au oferit liniștea de care aveam nevoie după zilele dificile din spital.
Mă ajută foarte mult și prietenii apropiați – oamenii cu care pot vorbi deschis și alături de care pot lăsa pentru câteva momente în urmă presiunea muncii.
La fel de important este și sprijinul colegilor. În comitetul director și în echipa asistenților șefi lucrăm cu adevărat ca o echipă. Ne sprijinim reciproc și încercăm împreună să găsim cele mai bune soluții pentru pacienți și pentru personalul medical.
Cred că pentru cei care lucrează în sistemul medical echilibrul între viața profesională și cea personală este esențial. Doar așa putem rămâne prezenți, lucizi și dedicați oamenilor care au nevoie de noi.
La final, privind în urmă, îmi dau seama că fiecare etapă din parcursul meu profesional m-a învățat cât de importantă este grija pentru oameni. Spitalul este un loc în care se întâlnesc speranțe, temeri și multe momente dificile, iar rolul nostru este să fim acolo cu profesionalism, dar și cu empatie. Atâta timp cât vom păstra această grijă pentru oameni, cred că profesia noastră își va păstra întotdeauna valoarea și sensul.
Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,