Justina Butaroiu, asistent medical principal în blocul operator al Spitalului Județean de Urgență Târgoviște, are o experiență de 32 de ani în slujba profesiei și a pacienților. Activitatea sa reflectă competență, responsabilitate și devotament, într-un domeniu în care rigoarea și stăpânirea de sine sunt esențiale. În afara profesiei, își cultivă cu aceeași pasiune latura creativă, scriind poezie și texte de dezvoltare personală, pictând și realizând bijuterii handmade. Parcursul său conturează un profil armonios, în care vocația profesională se împletește firesc cu sensibilitatea artistică.
Ce v-a atras, la început, către profesia de asistent medical și ce v-a făcut să rămâneți atât de mulți ani în acest domeniu?
La momentul în care a trebuit să aleg un liceu, am ales Liceul Sanitar din Târgoviște, care, la acea vreme, era recunoscut ca una dintre cele mai bune opțiuni, cu o concurență foarte mare. Am intrat cu ușurință, iar această alegere a venit firesc, pentru că mi-a plăcut întotdeauna sentimentul că poți fi de ajutor celor din jur, printr-o vorbă bună sau printr-un gest simplu, aparent banal, dar care poate însemna mult. În timp, profesia mea a devenit mai mult decât o meserie, a devenit un stil de viață, un mod de a aduce o rază de speranță în gândurile și sufletul celor aflați în suferință.
Care credeți că sunt cele mai importante calități de care are nevoie un asistent medical pentru a-și face meseria bine?
Cred că un asistent medical are nevoie, înainte de toate, de empatie, pentru a înțelege suferința și nevoile pacientului, de profesionalism, pentru a inspira încredere și a oferi îngrijiri corecte, și de rigoare, pentru că în această meserie atenția la detalii, responsabilitatea și respectarea procedurilor pot face o diferență esențială.
Când a apărut în viața dumneavoastră nevoia de a scrie, picta sau crea obiecte handmade?
Am început să scriu poezii în adolescență și tot de atunci creez bijuterii din cristale și piele. Mult mai târziu, în urmă cu aproximativ zece ani, a apărut și dragostea pentru culori, pe care am descoperit-o în fotografiile pe care le făceam oriunde mergeam, iar apoi am transpus-o și în desenele mele. Nu pot spune că pictez în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă că mă joc cu culorile.
Ce loc ocupă pictura și crearea de bijuterii handmade în echilibrul dumneavoastră interior, după anii de muncă în spital?
Toate aceste hobby-uri sunt la fel de importante acum ca profesia mea.
De ce? Pentru că vremurile s-au schimbat, iar noi ajungem să preluăm, fără să vrem, o mare parte din suferința pacienților noștri. Consumul nostru emoțional și energetic este amplificat de evenimentele sociale, economice și geopolitice, dar mai ales de neputința de a aduce, în anumite situații profesionale, mai mult bine, fie în sala de operație, fie în afara ei.
Altfel spus, timpul petrecut în familie și hobby-urile mele sunt cele mai simple și mai eficiente căi prin care reușesc să mă eliberez de aceste acumulări emoționale și energetice epuizante.
Cum reușiți să împăcați rigoarea profesiei medicale cu libertatea și sensibilitatea expresiei artistice?
Îmi este foarte ușor să fac acest lucru, mai ales că mediul meu familial este unul artistic. Soțul meu și fiica noastră au avut mereu preocupări artistice. De fapt, simt că este absolut necesar să-mi exprim creativitatea, indiferent dacă aceasta rămâne în plan personal sau devine publică. Pur și simplu, acest lucru mă întregeste ca om.
Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,