Ioana Anca Irinca este director de îngrijiri la Spitalul Clinic de Recuperare din Cluj, un rol care cere, zi de zi, echilibru între rigoare și grijă reală pentru oameni. Coordonează echipe, procese și standarde astfel încât îngrijirea să fie sigură, coerentă și centrată pe pacient, iar colegii să aibă claritate, sprijin și încredere în munca lor. Într-un spital în care recuperarea înseamnă timp, răbdare și continuitate, pune accent pe organizare, comunicare și colaborare între profesii.
Care sunt cele trei priorități pe care le urmăriți constant ca director de îngrijiri și cum le transformați în obiective clare pentru secții?
-identificarea anuală a nevoilor educaționale ale angajaților și actualizarea planului anual de dezvoltare / formare profesională cu temele identificate.
-organizarea instruirilor interne în funcție de impactul pe care subiectele/temele îl au asupra siguranței pacienților și asupra siguranței angajaților.
-implicarea asistentelor șefe și a unor asistenți-formatori în procesul de formare internă a personalului de îngrijire
-aplicarea planurilor de îngrijiri standardizate, bazate pe dovezi și individualizarea lor pe nevoile, riscurile și problemele pe care pacientul le are. Organismul profesional – OAMGMAMR – a venit în întâmpinarea asistenților medicali generaliști prin elaborarea în anul 2024 a Ghidului STIMA, urmată de pilotarea acestui Ghid în 17 spitale, pe perioada iunie 2025 – aprilie 2026. Ghidul STIMA oferă atât principiile elaborării unui plan de îngrijire, dar mai ales planuri standardizate pe afecțiuni, pe probleme și riscuri – tot ce trebuie să facă un asistent medical este să individualizeze aceste planuri standardizate pe pacientul îngrijit. Astfel, asistentul medical va avea o siguranță profesională în îngrijirea pe care o acordă pacientului.
-cunoașterea, respectarea și implementarea de către personal a reglementărilor externe și interne legate de prevenirea, limitarea și supravegherea infecțiilor asociate actului medical.
-comunicare eficientă,
-colaborare adevărată,
-luarea unor decizii eficiente,
-resurse umane cu competente adecvate,
-recunoaștere profesională,
-leadership autentic.
Asigurând un mediu de lucru sănătos, asistenții medicali și nu numai ei, se vor simți împliniți din punct de vedere profesional și vor acorda îngrijiri de calitate pacienților. Un mediu de lucru sănătos contribuie și la retenția personalului la locul de muncă.
Nu vorbim aici de condiții bune de muncă, ci de crearea și menținerea unui mediu de lucru sănătos care se poate obține ușor, prin contribuția personală a fiecărui membru al echipei. O asistentă șefă din America a redat simplu cheia către un mediu de lucru sănătos: Be Happy, Be Humble, Be Helpful, Be Honest. (Fii fericit, Fii modest, Fii de ajutor, Fii sincer). Depinde doar de noi în ce mediu de lucru vrem să lucrăm.
Cum decideți ce merită standardizat la nivelul spitalului și ce trebuie lăsat flexibil, adaptat specificului fiecărei secții?
În ceea ce privește activitățile de îngrijire a pacienților – printr-o colaborare strânsă și permanentă cu asistentele șefe și, nu în ultimul rând, cu asistenții medicali din secții. De ani de zile vorbim de acordarea îngrijirilor bazate pe dovezi – standardizarea proceselor dintr-un spital trebuie să țină cont atât de studiile de cercetare din domeniu, dar și de ”obiceiurile” de zeci de ani din secție – nu poți fi radical cu unele măsuri pentru că riscul de a se produce o eroare în îngrijirea pacienților este mare. Vă dau un exemplu – procesul de predare-preluare pacienți între ture a fost reglementat la noi în spital din 2017, a fost revizuit de mai multe ori, s-a standardizat „Caietul de predare-preluare pacienți între ture” cu toate alertele și riscurile pe care un pacient le poate prezenta, pe lângă alte probleme, monitorizări și tratamente și, cu toate acestea, mai sunt secții care nu renunță la obiceiul de a scrie în acest caiet și ce probleme au avut pacienții în timpul turei, deși sunt probleme care sunt documentate și în Planul de îngrijire a pacientului – este redundant, însă a rămas în continuare, deoarece sunt medici și asistenți care verifică prima dată acest caiet de predare. Standardizarea este binevenită, este o condiție „sine qua non” pentru acordarea în condiții de siguranță a îngrijirilor, dar trebuie implementată treptat (acolo unde se poate) și particularizată la nevoile specifice ale secțiilor și personalului.
Ce criterii folosiți când evaluați încărcarea pe ture și cum vă asigurați că distribuția muncii rămâne echitabilă și sustenabilă?
Cel mai important rol în evaluarea încărcării pe ture a personalului de îngrijire îl au colegele mele, asistentele șefe. Există, la nivel de spital, o reglementare internă privind determinarea gradului de dependență a pacienților și alocarea pacienților în funcție de gradul lor de dependență. Asistentele șefe monitorizează, zilnic, gradul de dependență al pacienților din secția pe care o conduc, iar atunci când pe secție există mai mulți pacienți cu grad de dependență majoră și/sau totală, aplică algoritmul de alocare a pacienților, algoritm descris în reglementarea de mai sus și care ajută la alocarea echitabilă a pacienților personalului de îngrijire: de exemplu – la un normativ de 10 pacienți per asistent, dacă 1 asistent medical are 5 pacienți cu dependență moderată și 5 cu dependență totală, asistentul șef va distribui 3 pacienți cu dependență totală altor asistenți și astfel se va asigura un echilibru în activitatea de îngrijire a asistenților. La fel se realizează și pentru infirmiere. Se previne, astfel, sindromul de epuizare fizică și psihică în rândul personalului.
Pe lângă această reglementare aș mai menționa și cultura organizațională din spitalul nostru – respect și ajutor reciproc între membrii echipei de îngrijire.
Pentru turele de după-masă sau în zilele libere legale asistenta șefă solicită conducerii spitalului suplimentarea cu personal de îngrijire sau delegarea din alte structuri medicale – aici intervine Directorul de Îngrijiri – evaluează situația secției respective, graficele celorlalte secții (atunci când nu se poate asigura suplimentarea din personalul propriu al secției) și avizează, în vederea aprobării de către Manager, solicitarea respectivă.
Cum dezvoltați liderii din linia întâi, asistenți-șefi și coordonatori de tură, astfel încât deciziile bune să nu depindă doar de dumneavoastră?
Grea întrebare! Un asistent șef trebuie să dețină cunoștințe, abilități și competențe asociate cu un management eficient. Trebuie să știe să comunice eficient și să construiască relații bazate pe respect și încredere. Cum poate un Director de Îngrijiri să dezvolte liderii – asistente șefe și coordonatoare? În primul rând prin dezvoltarea lor profesională, prin facilitarea participării lor la evenimente educaționale, prin implicarea lor în luarea deciziilor legate de activitatea lor, a asistenților medicali și prin dezvoltarea unei culturi organizaționale de creștere a vizibilității profesiei de asistent medical în cadrul echipei medicale. De asemenea, eu încerc să fiu un model de urmat printr-o conduită profesională bazată pe respectarea legii, onestitate, imparțialitate, transparență, respect acordat tuturor angajaților și loialitate față de instituție.
Orice persoană ia decizii bune, dar și greșite. Implicarea asistentelor șefe în luarea deciziilor privind activitatea personalului de îngrijire m-a ajutat întotdeauna să iau cele mai bune decizii, pe când luarea deciziilor de una singură nu a avut succes întotdeauna.
Cum abordați recrutarea și retenția, mai ales pentru personalul cu experiență, într-un context competitiv?
Recrutarea personalului cu experiență este difícil de efectuat atunci când legislația în vigoare îți impune ocuparea posturilor prin concurs și, pe lângă aceasta, în ultima vreme, tot legislația blochează ocuparea posturilor, fiind astfel în imposibilitatea de a mai face angajări.
Ideal ar fi ca atunci când ai nevoie de un asistent cu anumite competente profesionale să poți să cauți un astfel de asistent pe piața muncii și să îi poți oferi un venit atractiv, ori la noi legea salarizării stabilește o grilă de salarizare care te împiedică să acorzi un salariu mai mare unui angajat care deține competente/specializări suplimentare față de ceilalți.
În ceea ce privește retenția, dacă într-o perioadă se puteau acorda stimulente pentru angajații merituoși, în prezent singura modalitate de a reține asistenții medicali competenți este aceea de a le crea un mediu de lucru sănătos, condiții de muncă adecvate și, pe cei mai merituoși să-i promovezi, dar și acest lucru în limita legii.
Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,