Alexandru-Mihai Florea este asistent medical licențiat în cadrul Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț, unde activează în secția de Chirurgie Generală, în cabinetul de endoscopie digestivă. În paralel, își desfășoară activitatea și în privat, în același domeniu, menținând un ritm profesional susținut. Este fondator al Asociației Apologetica, iar timpul din afara profesiei îl dedică familiei, care rămâne principalul său reper de echilibru.
Ce v-a atras inițial către domeniul endoscopiei digestive și ce v-a făcut să rămâneți în această direcție?
La început m-a atras faptul că este un domeniu foarte practic și cu rezultate vizibile imediat. Nu e doar teorie, vezi efectiv ce faci și cum ajuți pacientul. Iar pe parcurs, m-a ținut faptul că nu devine niciodată rutină. Fiecare caz e diferit și ai mereu ceva nou de învățat. Plus că satisfacția e mare atunci când poți interveni rapid și eficient pentru pacient.
Cum reușiți să gestionați responsabilitățile dintre activitatea din spital și un cabinet privat?
Nu este mereu simplu, însă o bună organizare a activității zilnice m-a ajutat să gestionez eficient aceste responsabilități. Pun accent pe colaborarea cu echipele din care fac parte și pe conștientizarea propriilor limite, pentru a preveni suprasolicitarea și a menține calitatea actului medical.
Care sunt cele mai frecvente provocări pe care le întâlniți în lucrul direct cu pacienții și cum le abordați?
De cele mai multe ori, pacienții vin cu teamă sau, uneori, cu așteptări nerealiste. Este o provocare să construiești într-un timp scurt o relație bazată pe încredere, iar acest lucru nu este întotdeauna ușor. Din acest motiv, consider că modul în care comunici cu pacientul este la fel de important ca procedura în sine.
Ce v-a determinat să fondați Asociația Apologetica și ce rol joacă aceasta în viața dumneavoastră?
Asociația Apologetica a apărut din dorința de a răspunde unor nevoi reale observate în practică, mai ales în zona îngrijirilor la domiciliu. Am întâlnit frecvent pacienți care, după externare, aveau nevoie de continuitate în îngrijire, dar nu aveau acces la aceste servicii. În același timp, existau și pacienți care refuzau spitalizarea, dar necesitau în continuare îngrijire medicală.
Pentru mine, asociația nu este doar un proiect profesional, ci și unul personal. Reprezintă o extensie a valorilor mele ca asistent medical – grija față de pacient, implicarea și dorința de a face mai mult decât strictul necesar. Este, într-un fel, modul meu de a contribui concret la comunitate.
Într-un program atât de solicitant, cum reușiți să vă păstrați echilibrul și să vă reconectați cu familia?
Nu este mereu ușor și nu îmi iese perfect. Încerc însă ca, în momentele pe care le petrec cu familia, chiar dacă sunt scurte, să fiu cât mai prezent și implicat.
Sunt momente în care reușesc și momente în care nu, dar este un aspect la care lucrez constant. Îmi doresc să îmi gestionez energia mai eficient și să mențin acest echilibru, contând în același timp și pe înțelegerea celor apropiați.
Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,