#2 Andreea Drăghici | Moașă licențiată, Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Dr. I. A. Sbârcea”(Brașov)

Andreea Drăghici este moașă licențiată în blocul de nașteri al Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Dr. I. A. Sbârcea” din Brașov. Este alături de femei și de familiile lor în orele în care emoția, teama și bucuria se amestecă, ghidând nașterea cu calm, profesionalism și multă grijă pentru mamă și copil.

Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, să fiți „prezentă” lângă o femeie care naște, dincolo de partea medicală?

Pentru mine, să fiu prezentă înseamnă să ofer înainte de toate o prezență umană, caldă și sigură. Încerc să creez un spațiu de încredere, în care femeia să simtă că este văzută, auzită și respectată, nu doar monitorizată. Sunt acolo să o susțin în momentele acelea intense și vulnerabile, să îi validez emoțiile și să îi fiu aproape, cu o vorbă bună, cu o privire liniștitoare sau cu o mână strânsă la momentul potrivit. Dincolo de gestul medical, cred că felul în care ești lângă ea poate schimba profund felul în care își va aminti nașterea.

Cum încercați să liniștiți o viitoare mamă care ajunge în sala de nașteri cu teamă sau cu o experiență anterioară dificilă?

Pentru mine, cel mai important este să construiesc o comunicare reală între noi. Încep prin a o asculta, îi las spațiu să își spună fricile, mai ales dacă vine după o experiență anterioară dificilă. Apoi îi explic, pas cu pas, ce urmează să se întâmple, ce opțiuni avem și ce facem împreună în fiecare etapă. Faptul că știe că voi fi permanent lângă ea și că nu este singură în tot acest proces creează acel spațiu de încredere care, de multe ori, diminuează considerabil teama.

A existat un moment sau o poveste de naștere care v-a marcat și pe care o purtați cu dumneavoastră?

Da, cu siguranță au fost mai multe momente care m-au marcat de-a lungul timpului, însă cel mai puternic rămâne, pentru mine, prima naștere pe care am asistat-o. Îmi amintesc emoția, responsabilitatea și bucuria de a vedea un copil venind pe lume și de a simți că am contribuit, chiar și puțin, la acea clipă. Acel moment mi-a confirmat că mi-am ales drumul potrivit și îmi revine adesea în minte, mai ales în zilele grele, ca o amintire care îmi dă sens și motivație.

Cum reușiți să păstrați echilibrul între protocolul medical și respectarea dorințelor mamei legate de naștere?

Cred că echilibrul se construiește prin comunicare deschisă și empatică. Îi explic mamei care sunt recomandările și limitele protocolului medical, dar în același timp o întreb ce își dorește, ce așteptări are, cu ce se simte confortabil. Încerc, pe cât posibil, să găsim împreună un punct de întâlnire, în care siguranța mamei și a copilului rămâne pe primul loc, dar dorințele ei sunt luate în serios și integrate în planul de naștere. Când femeia înțelege „de ce” facem anumite lucruri, nu doar „ce” facem, colaborarea devine mult mai ușoară.

Ce ați vrea să știe femeile despre rolul unei moașe, înainte să ajungă în blocul de nașteri?

Aș vrea să știe că moașa este sprijinul lor pe tot parcursul nașterii, nu doar persoana care „asistă” un act medical. Suntem acolo să le protejăm, să le ghidăm și să le încurajăm, să le traducem limbajul medical în cuvinte simple și să le ajutăm să ia decizii informate. Prin felul în care stăm lângă ele, putem transforma experiența nașterii într-una mai blândă, mai încrezătoare și mai umană. Ideal ar fi ca fiecare femeie să știe, înainte de a intra în blocul de nașteri, că nu trebuie să fie singură cu fricile ei, pentru că moașa este acolo să îi fie aliat.