Mariana Mihai este asistent medical șef în Ambulatoriul Spitalului Sfântul Constantin din Brașov, unde organizează fluxul pacienților și susține echipa astfel încât fiecare persoană să fie primită cu claritate, răbdare și respect. Munca ei se vede în modul în care pacienții sunt îndrumați, liniștiți și sprijiniți înainte de consultații, investigații sau tratamente.
Cum vă îngrijiți de colegii din Ambulatoriu, astfel încât ei să poată avea grijă, la rândul lor, de pacienți?
Ca asistent medical-șef de Ambulatoriu, am grijă de colegii mei pentru ca ei, la rândul lor, să poată avea grijă de pacienți în cele mai bune condiții. Creez un mediu sigur și organizat, unde fiecare știe ce are de făcut și se simte înțeles și sprijinit. Comunic deschis cu echipa, ascult preocupările lor și caut soluții rapide, astfel încât nimeni să nu se simtă copleșit. Distribui echitabil sarcinile, încurajez dezvoltarea profesională și pun accent pe recunoașterea muncii fiecăruia.
Le ofer colegilor mei respect, încredere și suport – pentru ca ei să își păstreze energia, empatia și profesionalismul în îngrijirea pacienților.
Ce fel de întrebări sau priviri ale pacienților vă fac să vă opriți din ritmul zilei și să stați un pic mai mult de vorbă cu ei?
Există momente în care simt că trebuie să încetinesc ritmul zilei și să acord mai mult timp pacientului. De obicei, acestea apar când văd neliniște sau teamă în privirea lor, când pun întrebări precum „Este grav?” sau „Ce ar trebui să fac?”, semne că au nevoie nu doar de informații, ci și de înțelegere și sprijin. Alteori, mă opresc când observ confuzie sau nesiguranță, chiar dacă pacientul încearcă să ascundă acest lucru, și îi ofer răbdare pentru a clarifica explicațiile și procedurile. De asemenea, atunci când întâlnesc persoane care vin singure sau par copleșite, încerc să fiu un sprijin, să le ofer câteva momente de atenție și empatie. Cred că aceste momente, chiar și scurte, fac diferența între a face o procedură și a oferi îngrijire cu adevărat umană
Cum vă asigurați că fiecare pacient înțelege pașii pe care îi are de parcurs, fără să se simtă pierdut sau presat de timp?
Mă asigur că fiecare pacient înțelege pașii pe care ii are de urmat explicându-i pe rând, pe un ton calm, folosind cuvinte simple. Verific dacă a înțeles, punând întrebări deschise și încurajându-l să își exprime nelămuririle. Îi ofer timpul necesar și evit să transmit grabă, astfel încât pacientul să se simtă în siguranță, sprijinit și bine orientat în tot procesul.
Ce ați învățat despre oameni lucrând într-un spațiu unde vin cu temeri, întrebări și speranțe?
Lucrând într-un spațiu unde oamenii vin cu temeri, întrebări și speranțe, am învățat că fiecare poartă o poveste nevăzută. Am înțeles cât de mult contează răbdarea, ascultarea și un cuvânt spus la momentul potrivit. Oamenii nu caută doar răspunsuri medicale, ci și siguranță, încredere și un pic de sprijin emoțional. Am învățat că uneori gesturile mici fac diferențe mari și că empatia este la fel de importantă ca îngrijirea propriu-zisă.
Dacă un tânăr ar vrea să lucreze în Ambulatoriu, ce i-ați spune despre partea frumoasă și despre partea grea a acestei meserii?
I-aș spune că lucrul în Ambulatoriu are o parte foarte frumoasă: întâlnești oameni diverși, creezi relații de încredere cu pacienții și ai satisfacția de a-i ajuta să înțeleagă și să gestioneze mai bine problemele lor de sănătate. Este un loc unde empatia și comunicarea contează enorm, iar recunoștința pacienților îți dă energie.
Partea grea este ritmul alert și faptul că trebuie să rămâi calm și atent chiar și atunci când ai mulți pacienți sau situații neprevăzute. Uneori, oamenii vin cu teamă, frustrare sau durere, iar tu trebuie să fii sprijinul lor, chiar dacă ai și tu o zi dificilă.
Dar dacă îți place să lucrezi cu oamenii și vrei să faci o diferență reală, este o meserie care îți oferă foarte mult înapoi.
Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,