#9 Mirela Sandu | Asistent medical comunitar, Comuna Plugari, Județul Iași

Mirela Sandu este asistent medical comunitar în comuna Plugari, județul Iași, din anul 2016. Prin activitatea sa zilnică, lucrează direct cu oamenii din comunitate, punând accent pe prevenție, educație pentru sănătate și sprijin acordat persoanelor vulnerabile. Anterior, a activat ca asistent medical într-un cabinet medical individual de medicină de familie, experiență care i-a consolidat practica clinică și relația cu pacienții.

Ce v-a determinat să faceți tranziția de la cabinetul de medicină de familie către asistența medicală comunitară?

Tranziția a fost, într-o anumită măsură, forțată, deoarece au avut loc restructurări la CMI de medicină de familie.

Care sunt principalele nevoi de sănătate pe care le întâlniți în comunitate?
În activitatea de teren, realizez tratamente la domiciliul beneficiarilor, recomandate de medicul specialist: pansamente (de obicei, medicul de familie nu reușește să ofere aceste servicii), mă ocup de achiziționarea medicației de la farmacia din comună conform rețetelor eliberate de medicul de familie sau de specialist, ofer consiliere și efectuez măsurători de glicemie, tensiune arterială și saturație. Mă ocup și de rețetele de la cabinetul de nutriție și diabet pentru persoanele nedeplasabile sau greu deplasabile. De asemenea, însoțesc beneficiarii vârstnici sau greu deplasabili la medicul specialist, la aproximativ 70 km distanță.

Cum reușiți să construiți încrederea oamenilor și să îi implicați în activități de prevenție?
Acest lucru se leagă și de faptul că populația din zonă este îmbătrânită și are resurse financiare reduse. În timp, m-am asigurat că oamenii simt că pot vorbi cu mine fără teama de a fi judecați. Respect confidențialitatea și le explic clar cum sunt folosite informațiile lor. Ascult activ, cu răbdare și arăt empatie față de nevoile și temerile lor.

Vizitez regulat familiile și particip la evenimente locale, nu doar atunci când apar probleme medicale. Oamenii capătă mai multă încredere când mă văd ca pe o persoană familiară, nu doar ca pe un profesionist care „vine și pleacă”. Explic informațiile medicale într-un limbaj simplu, adaptat nivelului de înțelegere al fiecărei persoane, folosind exemple din viața de zi cu zi, ca prevenția să fie mai ușor de înțeles.

Organizez activități practice: demonstrații, măsurători gratuite (TA, glicemie), exerciții, mici ateliere de nutriție, precum și acțiuni cu sprijinul caravanelor de sănătate în comunitate (Caravana cu medici, Caravana de sănătate a Crucii Roșii Române, Caravana IRO, Caravana TB). Oamenii se implică mai ușor când văd ceva concret, nu doar când primesc sfaturi teoretice. Consider, totodată, că încrederea este susținută și de faptul că sunt născută și crescută în aceeași comunitate.

Care considerați că este cea mai mare provocare în munca de asistent medical comunitar în mediul rural?

Cea mai mare provocare este să lucrez cu oameni care au acces limitat la servicii medicale și un nivel redus de educație pentru sănătate. Asta înseamnă că, pe lângă partea medicală, este nevoie de multă comunicare, răbdare și prezență constantă în comunitate.

Mă confrunt adesea cu situații sociale complexe, sărăcie, lipsa actelor, familii vulnerabile, iar pentru rezultate reale trebuie să implic primăria, școala, medicul de familie și alte instituții. Practic, provocarea este să transform barierele în soluții și să construiesc încredere acolo unde oamenii sunt obișnuiți să se descurce singuri sau să evite contactul cu sistemul medical.

Există o situație sau un caz care v-a marcat și care definește, pentru dumneavoastră, rolul acestui tip de asistență?

Da, există un caz care m-a marcat profund. Este vorba despre o familie aflată în dificultate, al cărei fiu, în vârstă de 20 de ani, a avut un accident grav de mașină, iar medicii nu îi mai dădeau șanse de supraviețuire. În perioada pandemiei COVID-19, a fost externat din spital cu o escară în zona sacrală. Îngrijirile au fost făcute de mine pe o perioadă de peste cinci luni, prin pansamente zilnice la domiciliu, iar în tot acest timp am păstrat legătura telefonic cu medicul neurochirurg, în funcție de starea și evoluția lui.

M-a uimit voința tânărului de a trăi și felul în care a luptat pentru viața sa. Prin vizite repetate, discuții calme și multă răbdare, am reușit să îi sprijin pe el și pe familia lui, oferindu-le încrederea că va ajunge să se descurce singur, deși recuperarea este de durată. Cazul mi-a confirmat că rolul asistentului medical comunitar este să fie aproape de oameni, să identifice vulnerabilitățile și să îi ajute concret să aibă acces la îngrijiri care, altfel, le-ar fi fost inaccesibile.