Laura Olar este aproape de finalul facultății de asistență medicală și își împarte viața între studii și munca de zi cu zi la fermă. Din Sita Buzăului, vorbește cu sinceritate despre disciplină, responsabilitate și despre cum o formează, în același timp, grijile din gospodărie și chemarea spre îngrijirea oamenilor.
1. Cum arată, concret, pregătirea dvs. în perioada asta, ce faceți zilnic ca să vă simțiți tot mai sigură pe dvs. înainte de începutul profesiei?
Știți expresia „nicio zi nu seamănă cu alta”? Așa este și în cazul meu. În acest moment vorbesc retrospectiv despre ultimele săptămâni din viața de student. Sincer, este cea mai grea, dar și cea mai frumoasă și unică perioadă pe care am traversat-o.
2. Ce v-a atras către asistența medicală și când ați simțit prima dată că aceasta e direcția potrivită pentru dvs.?
Nu toate visele sunt la fel și, deși nu aleg niciodată să vorbesc despre acest subiect, al meu s-a născut dintr-o tragedie personală. Pierzând pe cineva foarte drag, mi-am dat seama cât de arzătoare este dorința de a-i putea ajuta pe alții. Tratat cu maximă seriozitate, acest vis mai are foarte puțin și se îndeplinește.
3. Cum reușiți să vă împărțiți între facultate și fermă, și ce vă ajută să vă păstrați energia când zilele sunt foarte pline?
Deși e plăcut să pot împărtăși aici experiența mea cu voi, vă spun sincer că sunt și zile pline de haos, la finalul cărora te gândești să renunți. Dar atunci când simți că aparții unui loc și iubești ceea ce faci, lucrurile se așază. Dacă te-ai învățat cu munca de mic, o porți cu tine și când devii mare.
4. Care sunt cele mai mari emoții și așteptări pe care le aveți legate de primul loc de muncă, și ce fel de echipă v-ați dori să găsiți lângă dvs.?
Îmi doresc să mă autodepășesc și să reușesc să fiu demnă de această meserie nobilă. Studiul individual nu se va opri aici. Cât despre emoții, ce să vă spun? Le simt tot mai intense cu fiecare capitol scris din lucrarea de licență.
5. Ce vă doriți să învețe oamenii despre dvs. ca viitor asistent medical, dincolo de diplomă, despre felul în care vă raportați la pacient și la familie?
Îmi doresc foarte mult ca fiecare om care citește aceste rânduri să nu uite cât de valoroase sunt răbdarea, empatia și solidaritatea. Personal, nu mă definește numărul diplomelor. Ajutorul oferit aproapelui nu constă doar în ele.
Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,