Maria-Melinda Vizi este asistent-șef în cadrul Secției de Medicină Internă a Spitalului Județean de Urgență Miercurea Ciuc, unde coordonează activitatea echipei și îngrijirea pacienților. A ocupat timp de șase ani funcția de director de îngrijiri în spital, acumulând o perspectivă amplă asupra organizării activității de îngrijire a pacienților. În paralel, este maistru instructor la Școala Postliceală Sanitară Louis Pasteur de peste 25 de ani, contribuind la formarea noilor generații de asistenți medicali. În plan personal, prețuiește timpul petrecut alături de familie și prieteni.
Cum ați descrie rolul de asistent-șef într-o secție de Medicină Internă și cum a evoluat această responsabilitate în timp?
Activitatea mea profesională cuprinde aproape 40 de ani ca asistent medical generalist, și am lucrat la mai multe secții, de diferite specialități – spital monoprofil de psihiatrie, secție de chirurgie generală, UPU, director de îngrijiri – după care am devenit asistent-șef la Secția Medicină Internă în urmă cu trei ani și jumătate. Cea mai mare provocare a fost faptul că activitatea acestei secții este organizată în mai multe compartimente (în cadrul secției de boli interne avem și compartiment de diabetologie și endocrinologie, nefrologie și centru de hemodializă, hematologie și recuperare cronici) cuprinzând astfel investigarea, tratamentul și îngrijirea pacienților cu o varietate mare de patologii și care au nevoie de ajutorul nostru în diferită măsură. Coordonarea activității secției presupune o organizare foarte bine gândită pentru a putea asigura tratamentul și vindecarea într-un mediu sigur și confortabil pentru pacienții internați în spitalizare continuă sau în cadrul spitalizărilor de zi. Pe de altă parte presupune și organizarea echipei de asistenți, infirmieri și îngrijitori de curățenie, astfel încât fiecare echipă să facă față nevoilor și provocărilor din ce în ce mai complexe a domeniului îngrijirii și în situații de criză și/sau sub presiune. Este nevoie de atenție și intuiție, care de fapt se învață în timp și necesită buna cunoaștere a întregului personal din secție. Consider că pentru o bună desfășurare a activității de pe secție este nevoie de recunoașterea acelor momente, când un coleg are nevoie de atenție, de îndrumare, de sprijin, sau de mulțumire, de apreciere a lucrului bine făcut, sau doar de un zâmbet sau o clipă de răgaz pentru a-și aduna forțele pentru următoarele minute, ore, zile de activitate. Ca asistent șef al secției, cred că „prinderea” și aprecierea corectă a acestor momente este esența activității mele, pentru asigurarea unui climat de lucru în care fiecare coleg să știe și să simtă că este o verigă importantă a echipei atât pe plan profesional, cât și ca om.
Ce a însemnat pentru dumneavoastră perioada în care ați ocupat funcția de director de îngrijiri și ce ați învățat din această experiență?
Am fost numită director de îngrijiri după o experiență profesională de mai mult de 25 ani, într-o perioadă când spitalul se pregătea pentru prima etapă a acreditare, fiind o perioadă în care s-a pus un mare accent pe implementarea unor proceduri care să asigure uniformizarea activităților medicale și de îngrijire în diferitele secții ale spitalului, inclusiv al planului/documentației de îngrijire. A fost deasemenea perioada unor schimbări în ceea ce privește organizarea, supravegherea și dezvoltarea acelor activități, care au fost impuse de introducerea de noi specialități, secții și compartimente în spital. A fost nevoie de perseverență și de o comunicare foarte eficientă pentru atingerea de rezultate și pentru motivarea personalului, pentru a folosi corect și consecvent cele implementate. Munca în echipă cu toți asistenții șefi din spital, organizarea unor grupe de lucru, concretizarea sarcinilor, rolului fiecărui asistent șef și determinarea unor date limite concrete, bine delimitate pentru îndeplinirea unor sarcini în tot procesul de pregătire pentru acreditare, a fost baza reușitei în aceste activități. Pe de altă parte lucrul în echipă și întâlnirile profesionale au dezvoltat și relațiile de colegialitate și de prietenie dintre asistenții șefi, devenind astfel o echipă bună în care ajutorul și sprijinul reciproc, chiar și în situațiile de criză, a devenit un obicei păstrat și peste ani.
Cum se completează activitatea din spital cu cea de formator în cadrul Școlii Postliceale Louis Pasteur?
Completarea activității de asistent medical cu cea de maistru instructor de nursing într-o școală postliceală sanitară a reprezentat o oportunitate pentru mine de a contribui la formarea viitorilor asistenți medicali. Consider că viitorii asistenți trebuie să facă față tuturor provocărilor, chiar și în situații mai dificile și să însușească acele tehnici și cunoștințe care să poată asigura un climat de siguranță și de confort pacienților pe care le vor trata în diferitele unități sanitare.
Care sunt cele mai importante competențe pe care încercați să le transmiteți elevilor care se pregătesc pentru profesia de asistent medical?
Unul din cele mai importante aspecte pe care încerc să transmit elevilor care se pregătesc pentru profesia de asistent medical este faptul că îngrijirea pacienților nu începe cu tehnica administrării injecțiilor. Îngrijirea începe cu primul contact cu pacientul, cu comunicarea adecvată, cu abordarea holistică și empatică a omului bolnav.
Într-un program profesional complex, cum reușiți să păstrați echilibrul personal și ce rol are timpul petrecut alături de familie și prieteni?
De a lungul anilor, prin combinarea celor două profesii, cea de asistent și cea de maistru instructor, am înțeles cât de importante sunt amândouă și am învățat cum se crează un echilibru profesional, prin cunoașterea aspectelor care pot asigura atât o dezvoltare profesională personală cât și transmiterea unor cunoștințe pentru ca noile generații de asistenți să înceapă cu bine activitatea de îngrijire a pacienților.
Pe de altă parte, nu cred că aș fi reușit tot ceea ce am realizat pe plan profesional, fără sprijinul familiei și a prietenilor apropiați. Lor mă adresez și în clipele mai dificile, și ei sunt cei care îmi asigură aceea energie și liniște sufletească care mă duce mai departe de la zi la zi, de la lună la lună, și an de an cu același elan, fără să-mi pierd interesul profesional și empatia față de pacienți și față de colegi.
Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,