Amalia Cristina Neacșu este asistent medical principal coordonator în cadrul secției de Chirurgie Vasculară, cu experiență solidă în îngrijirea pacienților cu patologie vasculară complexă. În activitatea sa, îmbină competențele clinice cu abilități organizatorice, coordonând echipa de îngrijiri și asigurând respectarea protocoalelor de siguranță și calitate a actului medical.
Ce v-a motivat să alegeți acest domeniu și ce vă menține implicarea după atâția ani de experiență?
Alegerea a fost o provocare, în urmă cu 10 ani, la înființarea Compartimentului de Chirurgie Vasculară, mai ales că a venit după 18 ani petrecuți la conducerea uneia dintre cele două secții de Obstetrică-Ginecologie din cadrul SJU Pitești, perioadă în care am inițiat și coordonat „Școala Părinților”, alături de alte proiecte derulate împreună cu Organizația SAMAS, având ca scop educația pentru sănătate în rândul mamelor din categorii sociale defavorizate (ex.: „Cutia bebelușului”).
Cred că nu mi-am ales întâmplător această profesie. Fiecare dintre noi are o misiune, iar implicarea mea se menține prin pasiunea pe care o pun în tot ceea ce fac și prin satisfacția de la finalul unei zile în care am reușit să alin câțiva oameni aflați în suferință.
Care sunt principalele provocări pe care le întâlniți în coordonarea îngrijirii pacienților cu afecțiuni vasculare și cum le gestionați?
Principala provocare este faptul că majoritatea pacienților se prezintă târziu la medic, în stadii avansate ale afecțiunilor vasculare, ceea ce face uneori imposibilă salvarea membrului afectat. La aceasta se adaugă multiplele comorbidități asociate, majoritatea pacienților fiind și diabetici sau cardiaci, ceea ce necesită o pregătire profesională temeinică a cadrelor medicale din acest compartiment.
În acest sens, am elaborat un curs pentru asistenți medicali, derulat prin OAMGMAMR Argeș, având ca temă îngrijirea pacientului cu afecțiuni vasculare. Cursul se adresează atât asistenților implicați direct în îngrijirea acestor pacienți, cât și celor care, transmițând mai departe informațiile actualizate, contribuie la prevenirea prezentărilor tardive la medic, prin recunoașterea simptomelor în stadii incipiente și prin prevenirea îmbolnăvirii, prin cunoașterea și evitarea factorilor de risc. Dacă toți fumătorii ar conștientiza cât de nociv este acest obicei pentru vasele sangvine, cel puțin o parte dintre ei ar renunța.
Ce competențe considerați esențiale pentru un asistent medical care lucrează în Chirurgie Vasculară?
Indiferent de specialitate, dar cu atât mai mult într-un domeniu în care există multă suferință, pe primul loc este empatia. Dacă reușești să te pui în locul pacientului, să îl privești ca pe un membru al familiei și să comunici cu căldură, pe înțelesul lui, jumătate din misiune este îndeplinită.
Apoi, pregătirea profesională temeinică și continuă completează acest demers. În profesia noastră nu încetezi niciodată să înveți; este necesară o actualizare permanentă a informațiilor. Această convingere o transmit mai departe și generațiilor viitoare de asistenți medicali, la formarea cărora contribui de peste 10 ani, în cadrul Școlii Postliceale „Ion Cantacuzino” și al Colegiului Terțiar Nonuniversitar Pitești.
Educația pentru sănătate rămâne o misiune esențială. Prevenția, realizată prin transmiterea informației corecte la momentul potrivit, poate reduce costurile sistemului sanitar și, mai ales, suferința pacienților.
Cum abordați situațiile dificile din punct de vedere emoțional, atât pentru pacienți, cât și pentru echipă?
Pe lângă pregătirea în domeniul asistenței medicale, am absolvit și Facultatea de Psihologie și Pedagogie, urmată de un program de master și de numeroase cursuri de dezvoltare personală, cu scopul de a deveni cea mai bună versiune a mea.
Pornind de la ideea că, la început, oferi din ceea ce ai, dar ulterior din ceea ce ai devenit, am urmărit constant să mă perfecționez, pentru a putea gestiona situații dificile, pentru a-i înțelege pe colegi și pentru a răspunde adecvat nevoilor pacienților. Cu calm, înțelegere și empatie, orice provocare poate fi depășită.
Ce faceți pentru a preveni epuizarea emoțională, lucrând constant cu suferința?
Previn epuizarea emoțională prin activități care îmi aduc satisfacție și împlinire. Continui să susțin cursuri de puericultură pentru viitori părinți, în calitate de educator perinatal SAMAS, și să transmit valorile care m-au ghidat în carieră elevilor mei.
În ultimele luni, cea mai mare bucurie a fost faptul că am devenit bunică. Momentele petrecute cu nepoata mea îmi oferă energie, îmi redau echilibrul și mă ajută să privesc lucrurile cu mai multă claritate și optimism. Această stare o transmit și echipei, astfel încât să putem face față împreună provocărilor zilnice, cu încredere și speranță.
