Pregătim oamenii pentru momentele în care nu există a doua șansă

Două formatoare din OAMGMAMR despre construcția unui curriculum de formare ATI, vocație profesională și viitorul asistenței medicale critice în România.

Un proiect de 23 de milioane de lei. Noua sute saisprezece asistenți medicali care urmează să fie formați să salveze vieți în terapie intensivă, urgență și SMURD. Doua formatoare din OAMGMAMR care lucrează, zi de zi, ca această programă să devină realitate. Le-am ascultat povestea.

Când Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a semnat contractul de finanțare pentru INTENSIV+ în martie 2026, nu a fost doar un act administrativ. A fost concluzia a luni de muncă intensă, de dosare, de negocieri, de nopți pierdute peste cereri de finanțare și analize de nevoi. Și, mai presus de orice, a fost confirmarea că există în România oameni care cred că asistentul medical ATI merită o formare la standarde europene.

OAMGMAMR, în calitate de partener P2 în proiect, aduce în ecuație nu doar resursă umană necesară formării, ci și expertiză în educație medicală continuă acumulată în ani de activitate la nivel național. Am stat de vorba cu două dintre echipa proiectului Intensiv Plus, care se află în prima linie a construcției acestui proiect: Carmen Mazilu, formator și președinte al filialei OAMGMAMR București, și Viorica Nedelcu, formator și expert în design de curriculum. Una stă în față oamenilor și cunoaște fiecare nuanță a realității din teren. Cealaltă construiește, cu meticulozitate, infrastructură pedagogică fără de care tot restul nu ar însemna nimic. Împreună, ele reprezintă două fațete esențiale ale aceluiași proiect.

Două voci, un proiect, o miza reală

Carmen Mazilu și Viorica Nedelcu nu vorbesc despre INTENSIV+ că despre un proiect european oarecare. Vorbesc despre el că despre o datorie față de o categorie profesională care a așteptat prea mult o recunoaștere concretă a importanței ei. Nu în discursuri de zi de sărbătoare, ci în infrastructură de formare, în standardele de competență, în sala de simulare în care un asistent medical își exersează răspunsul la o urgență înainte că urgență reală să apară.

Proiectul va forma 916 asistenți medicali ATI. Dar cifrele, oricât de impresionante, spun mai puțin decât povestea din spatele lor — povestea a două profesioniste din OAMGMAMR care au ales să construiască ceva durabil, nu doar să implementeze un proiect.

CARMEN MAZILU – EXPERT CURRICULUM ȘI FORMARE INTENSIV+ & PREȘEDINTE FILIALA OAMGMAMR BUCUREȘTI

Carmen Mazilu conduce Filiala OAMGMAMR București – cea mai mare din țară, cu zeci de mii de asistenți medicali înregistrați. În proiectul INTENSIV+ are rolul de Expert curriculum și formare, ceea ce înseamnă că va fi în contact direct cu participanții la sesiunile de formare și la simulările medicale. Vorbind cu ea, înțelegi repede că nu e genul care să citească un curs de pe o foaie. Are o energie aparte, un mod de a vorbi despre asistenții medicali care trădează ani de implicare directă în comunitatea acestora – frustrările lor, aspirațiile lor, lucrurile mici și lucrurile mari care fac diferența într-o secție ATI.

Carmen, tu cunoști comunitatea asistenților medicali din București mai bine decât oricine. Cum privesc ei un proiect ca INTENSIV+?

Cu un amestec de entuziasm și scepticism, să fiu sinceră. Entuziasmul vine din faptul că majoritatea factorilor implicați sunt de părere că pregătirea formală în ATI era de mult necesară. Scepticismul provine din faptul că de foarte multe ori au fost exprimate intenții de derulare a unor programe de formare specifică pentru asistenții medicali din ATI, dar care nu a ajuns să se și concretizeze. Rolul meu – și cred că este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le pot face în acest proiect – este să fiu puntea de legatură. Să le arăt oamenilor că de data aceasta este diferit. Că vorbim de un proiect real, de un curriculum real, de simulare reală, de certificare cu valoare reală.

Când spui „certificare cu valoare reală” – ce înseamnă asta concret pentru un asistent medical ATI?

Înseamnă că certificatul din INTENSIV+ nu va fi o hârtie pe care doar o pui într-un dosar. Va fi o atestare a faptului că ai trecut printr-un program structurat, cu componente de evaluare și cu competențe verificate prin simulare. Pe termen mediu, sperăm ca această certificare să fie recunoscută formal – în fișele de post, în criteriile de evaluare și promovare, în condițiile de accesare a pozițiilor de coordonare în ATI. Nu suntem încă acolo, dar aceasta este direcția. Un asistent medical ATI trebuie să știe că certificatul INTENSIV+ îi va oferi oportunitatea unei recunoașteri a acestei formări și nu reprezintă încă un program educațional bifat.

Esti președintele Filialei București a OAMGMAMR și formator în același timp. Asta înseamnă că știi exact cu ce provocări se confruntă asistenții medicali. Ce lipsește cel mai mult în formarea actuală?

Lipsește contextul clinic specific. Acesta este răspunsul scurt. Răspunsul lung este următorul: un asistent medical ATI poate urma cursuri de comunicare, de leadership, de management al stresului – toate bune, toate utile în felul lor. Dar nimeni nu îl învață în mod formal: iată cum gestionezi pacientul critic în prima oră de la internarea în ATI. Iată cum funcționează circuitul informațiilor într-o secție ATI și de ce nu poți să iei o decizie în mod unilateral, chiar dacă crezi că știi ce este de făcut. Iată cum comunici cu medicul ATI când situația se deteriorează rapid și fiecare secundă contează. INTENSIV+ aduce exact acest conținut specific, construit de profesioniști din ATI, pentru profesioniști din ATI.

Ai văzut asistenți medicali în primii ani de carieră ajungând în ATI fără pregătire specifică. Ce se întamplă cu ei?

E dureros să vorbesc despre asta, dar este un lucru real. Un tânăr asistent medical ajunge în ATI și e copleșit. Echipamentele sunt diferite de ce a văzut în școală, ritmul e diferit, responsabilitatea e cu totul alta. Dacă are noroc, colegii mai vechi îl iau sub aripa lor și îl formează neoficial – din bunul simț și din experiența lor, nu ca urmare a unui protocol. Dacă nu are noroc, încearcă să supraviețuiască, să nu facă greșeli vizibile, să treacă neobservat. Niciunul dintre aceste scenarii nu este bun pentru pacient. Un asistent medical aflat în situații pentru care nu a fost pregătit face greșeli nu pentru că este incompetent, ci pentru că sistemul l-a lăsat singur. INTENSIV+ încearcă să repare această ruptură – să construiască un pod între formarea de bază și realitatea complexă a ATI-ului.

„Un asistent medical ATI bine format nu reprezintă un cost – este de fapt cea mai bună investiție pe care o poate face un spital.”

Vorbește-ne despre simularea medicală. Asistenții medicali cu mai multă experiență sunt de obicei sceptici față de această metodă. Cum îi convingi?

Nu îi conving înainte – îi las să traiască experiența. Scepticismul față de simulare vine de obicei din două surse. Prima: „Eu am 15 ani de ATI, ce mai pot învăța eu într-o sală de simulare?”. Răspunsul este că simularea nu este pentru a-i arăta ceva ce nu știe, ci pentru a-i asigura un spațiu sigur în care să practice scenariile rare – cele pe care le întâlnești o dată la câțiva ani și pentru care pregătirea continuă este esențială. A doua sursă de scepticism: „E umilitor să fii evaluat la vârsta mea”. Aceasta este de fapt o problemă culturală. Debriefing-ul dintr-o sesiune de simulare nu reprezintă în sine un examen – este o conversație de la egal la egal despre cum am rezolvat împreună o problemă și ce am putea face diferit pe viitor. Când oamenii înțeleg acest lucru, de obicei scepticismul dispare.

Cum va arăta, practic, o sesiune de formare din INTENSIV+? Descrie-ne o zi în centrul de simulare.

Imaginați-vă că sunteți asistent medical ATI cu cinci ani de experiență. Vă treziți dimineața cu un pic de emoție – știți că astăzi e ziua planificată pentru simulare. Ajungeți la centrul de simulare, intrați într-o scurtă sesiune de orientare: vi se prezintă spațiul, echipamentele disponibile, regulile de bază. Primul scenariu începe: pacient cu insuficiență respiratorie acută care se deteriorează rapid, echipă incompletă – un coleg tocmai a ieșit, altul nu răspunde la telefon – ventilatorul dă o alarmă pe care nu o recunoașteți imediat. Este un scenariu care este construit în mod deliberat să vă scoată din zona de confort. Nu este pentru a vă prinde că nu știți ceva – este pentru că în realitate lucrurile se întamplă de multe ori atunci când ești singur și obosit. După 20 de minute de scenariu activ, urmează debriefing-ul – jumatate de oră în care instructorul facilitează o conversație structurată: ce ați observat, ce ați gândit, ce ați făcut, ce ar fi putut fi făcut diferit. Acest debriefing este adesea mai valoros decât scenariul în sine.

Știi să formezi, știi să conduci o filială. Dar ce te-a învățat INTENSIV+ pe tine, personal?

M-a învățat că în realitate colaborarea interdisciplinară este mai dificilă decât pare și mai valoroasă decât ne imaginăm. Lucrând în cadrul acestui proiect, am înțeles cât de diferit văd medicii ATI și asistenții medicali ATI aceeași realitate clinică. Nu este vorba neapărat de ignoranță – este de fapt vorba despre perspective diferite. Medicul vede pacientul prin lentila diagnosticului și a deciziei terapeutice. Asistentul medical vede pacientul prin lentila îngrijirii continue, a monitorizării minut cu minut, a semnelor subtile pe care le surprinde pentru că este acolo tot timpul. Aceste perspective nu sunt concurente – sunt complementare. O programă bună pentru ATI ar trebui să integreze ambele perspective.

Daca ai putea schimba un singur lucru în sistemul de formare a asistenților medicali din România, care ar fi acela?

Contextul cultural. Atâta timp cât formarea continuă este percepută ca o obligație birocratică – mergi la curs pentru ca altfel nu iți iei punctele de educație medicală continuă, și nu pentru ca vrei sa devii un profesionist mai bun – orice programă, oricât de bună, nu își va atinge în realitate obiectivele de formare. Vrem să schimbăm această paradigmă cu INTENSIV+: să demonstrăm că un program educațional bine construit, cu conținut relevant, cu simulare practică și cu debriefing structurat reprezintă o experiență profesională transformațională. Daca reușim să credem cu adevărat în acest obiectiv, atunci succesul proiectului va depăși cu mult targetul celor 966 de profesioniști certificați.

Un ultim gând: de ce contează INTENSIV+ dincolo de cifrele proiectului?

Contează pentru că situează asistentul medical ATI acolo unde îi este locul: în centrul îngrijirii pacientului critic, un profesionist cu competențe recunoscute, partener important în cadrul echipei medicale. Aceasta este schimbarea de paradigmă pe care o urmărim. Vorbim deci despre asistentul medical ca fiind un profesionist cu un rol bine definit, cu competențe validate și responsabilitate asumată. Pacientul critic are nevoie de o echipă în care fiecare știe ce are de făcut și face acest lucru foarte bine. INTENSIV+ își propune astfel să consolideze echipa medicală din ATI, având ca scop final îmbunătățirea siguranței și calității îngrijirii pacienților în secțiile ATI.

VIORICA NEDELCU – EXPERT CURRICULUM ȘI FORMARE INTENSIV+

Viorica Nedelcu este, probabil, cea mai puțin vizibilă – cel puțin privind prin ochii lumii din afară. Dar cei care știu cum se construiește o programă de formare medicală știu că fără cineva ca ea, un proiect ca INTENSIV+ ar rămâne la nivel de intenție frumoasă. Ea este cea care traduce expertiza clinică a asistenților medicali ATI în conținut de formare structurat, coerent, utilizabil. Vorbește rar și precis, cu genul de claritate pe care îl dobândești după ani de muncă în sisteme complexe. Am întrebat-o despre arhitectura invizibilă a unui curs bun – și am primit lecția de pedagogie medicală de care nu știam că aveam nevoie.

Viorica, tu esti cea care a contribuit la construcția curriculei pentru asistenții medicali ATI din proiect. Multă lume nu înțelege ce înseamnă de fapt să construiești un curriculum. Explică-ne te rog procesul.

Începe cu o întrebare care pare simplă, dar care nu e așa: ce trebuie să știe și să facă un asistent medical ATI dupa ce termină programul de formare, pe care nu știa sau nu putea să o facă înainte? Nu ce vrem noi să le predăm – ce au nevoie ei să dobândească. Aceasta este diferența dintre o programă bună și una care există doar pe hârtie. Plecăm de la analiza de nevoi: ce competențe lipsesc, ce erori se repetă în practică, ce situații îi prind nepregătiți. Vorbim în acest sens cu asistenții medicali de la patul pacientului, cu medicii șefi de secții ATI, cu managerii de spital, deoarece asistentul medical ATI are un profil de competență larg și eterogen – lucrează cu o varietate enormă de pacienți critici și patologii, de la infarct la politraumă, de la sepsis la stop cardiac, de la postoperator la comă neurogenă. Designul cursului trebuie să acopere această diversitate și să pregătească asistentul medical din ATI pentru neprevăzut – pentru situațiile în care scenariul din sală nu seamănă cu nimic din ceea ce a învățat. Abia după ce avem un tablou clar al decalajelor de competență începem să construim conținutul.

Și cum traduci ce iți spun medicii ATI și asistenții medicali ATI în obiective de învățare concrete?

Asta e profesia. (zâmbet) Medicii și asistenții medicali ATI vorbesc în limbajul clinic: „trebuie să știe să monteze un cateter venos periferic” sau „trebuie să recunoască rapid semnele de deteriorare a stării pacientului”. Eu trebuie să traduc această expertiză clinică în obiective de învățare formulate comportamental: „După parcurgerea modulului, asistentul medical va fi capabil să identifice cei șase parametri care indică deteriorarea evoluției pacientului și să inițieze protocolul de alertare în mai puțin de 5 minute”. Diferența pare tehnică, dar e fundamentală. Obiectivul comportamental e măsurabil, e evaluabil, și poate fi observat în scenariile de simulare. Enunțul generic al obiectivului de învățare nu știi niciodată dacă l-ai atins sau nu.

„O programă bună nu e suma tuturor lucrurilor importante. Este selecția inteligentă a lucrurilor esențiale.”

Cum negociezi cu medicii ATI când au viziuni diferite despre ce trebuie inclus în curriculum?

Cu mult respect și cu o întrebare constantă: „Acest conținut ce competență formează?”. E o întrebare dezarmantă, pentru că te obligă să treci de la „asta e important” la „cum se manifestă această importanță în practică”. Medicii ATI au cunoștințe extraordinare, dar uneori vor să includă în curriculum tot ceea ce ei consideră important – ceea ce înseamnă că ai putea construi un curs de două săptămâni cu conținut de două luni. Rolul meu e să facilitez selecția inteligentă: nu ce e important în absolut, ci ce e esențial pentru nivelul de competență tintă al cursanților în intervalul de timp disponibil. Uneori asta înseamnă să conving un profesor universitar că un subiect pe care îl consideră fundamental ar trebui lăsat pentru un nivel avansat ulterior, și nu inclus obligatoriu în structura de bază a curriculumului. Nu este ușor, dar e necesar.

Ești în plin proces de construcție a curriculei ATI. Cum arată această muncă din interior, înainte ca documentul final să existe?

Suntem într-o etapă în care arhitectura se conturează, dar nu e fixată încă – și cred că tocmai asta e perioada cea mai valoroasă din tot procesul. Lucrăm simultan pe mai multe planuri: consultăm experți din ATI, analizăm curricule similare din alte țări europene, punem în paralel ce există deja în formarea din România și ce lipsește. Abia din această suprapunere începe să se vadă structura reală – nu cea pe care ne-o imaginam la începutul proiectului, ci cea de care au nevoie efectiv asistenții medicali ATI din România. E un proces iterativ, uneori frustrant, pentru că fiecare decizie de structură atrage după ea alte zece întrebări. Dar prefer să luăm timp acum și să construim bine, decât să livrăm repede ceva care arată bine pe hârtie, dar care nu funcționează în sala de formare.

Competențele soft – comunicare, management al erorilor, reziliența. De ce crezi că e important să le incluzi explicit într-un curriculum ATI, un domeniu atât de tehnic?

Pentru că cele mai multe erori în ATI nu sunt erori tehnice. Asta spune literatura de specialitate, asta confirmă analiza incidentelor clinice din secțiile ATI. Erorile apar din cauza comunicării deficitare – un parametru important nu a fost transmis la schimbul de tură, o îngrijorare a asistentului medical nu a ajuns la medic la timp. Apar din managementul inadecvat al oboselii și al stresului. Apar din ierarhii rigide în care asistentul medical nu îndrăznește să semnaleze o eroare pentru că nu vrea să pară incompetent în fața medicului sau pentru că nu este încurajat să facă asta. Formarea exclusiv tehnică creează asistenți medicali care știu să manevreze echipamentele, dar care pot cădea la primul test uman: situația de criză în care echipa nu comunică și deciziile se iau în mod greșit. Noi ne dorim să formăm profesioniști compleți.

Cum te asiguri că ce învață participanții în componenta de simulare se transferă în practica reală de zi cu zi?

E cea mai grea întrebare din pedagogia medicală și nu am un răspuns perfect în acest sens. Ce știm din cercetare este că transferul este mai probabil atunci când condițiile de învățare seamănă cu condițiile de practică, dacă există un debriefing structurat care să ajute cursantul să înțeleagă „de ce un lucru nu a funcționat” și dacă există un follow-up după întoarcerea în practica clinică. De aceea ne gândim serios, în această etapă de construcție, la modul în care vom urmări transferul după certificare – cum aflăm dacă ce s-a învățat în simulare se regăsește efectiv în practica de zi cu zi. Nu avem încă un mecanism finalizat, dar convingerea noastră e că o formare responsabilă nu se încheie în momentul în care cursantul primește certificatul. Bucla de feedback trebuie să existe – forma ei exactă o vom stabili pe măsură ce curricula prinde contur.

Ghidul de bune practici prevăzut în proiect – 1000 de exemplare tipărite. Cum gândești un document de acest tip ca să nu devină încă un dosar pe un raft?

Gândindu-te încă de la început la utilizatorul final. Principiul de la care plecăm deci are legătură cu faptul că ghidul din INTENSIV+ va trebui să fie un instrument de lucru real, nu o compilație de literatură de specialitate cu un titlu atrăgător pe copertă, pe care nimeni nu o citește și nimeni nu o folosește. Dincolo de asta, forma concretă a ghidului – structura, formatul, modul de organizare a conținutului – este încă în discuție. Cum va arăta exact, o vom ști pe măsură ce curricula avansează – ghidul trebuie să fie oglinda practică a acesteia, nu un document construit în paralel și în mod independent.

Ce te-a surprins cel mai mult în procesul de construcție a curriculei pentru asistenții medicali ATI?

Cât de mult au de spus asistenții medicali înșiși. Cel mai mare risc în elaborarea unui curriculum medical este să ignori această experiență și să construiești de sus în jos, de la experți teoreticieni la practicieni. Noi ne dorim să construim în ambele direcții: din perspectiva medicilor, care aduc expertiza diagnostică, terapeutică și decizională medicală, și din perspectiva asistenților medicali, care aduc o expertiză clinică proprie de îngrijire a pacienților – construită la patul pacientului, în continuitatea îngrijirii și în toate detaliile pe care nu le poate surprinde nicio foaie de observație. Ne dorim ca acest curriculum pe care îl construim să fie produsul acestei duble mișcări – și tocmai de aceea nu grăbim acest proces.

Un ultim gând: ce rezultat lași în urmă în acest proiect, personal?

Sper că las o metodologie. Nu doar o curriculă – aceasta va fi actualizată, revizuită, poate chiar înlocuită în câțiva ani, pe măsură ce practica ATI evoluează. Ci un mod de a construi formare profesională în domeniul medical, care să poată fi replicat: analiză de nevoi riguroasă, obiective comportamentale măsurabile, o integrare coerentă între teorie și simulare, evaluare cu follow-up. Dacă INTENSIV+ devine modelul după care se vor construi viitoarele curricule naționale pentru alte specialități medicale, atunci am lăsat ceva durabil. Asta îmi doresc: să nu fie un proiect cu început și sfârșit, ci un precedent.