În data de 2 septembrie 2026, la Palatul Cotroceni, s-a desfășurat dezbaterea națională „PRIORITATE NAȚIONALĂ PENTRU PREVENȚIE – Medicina de familie în centrul politicilor de sănătate și al rezilienței sistemului sanitar”, desfășurată la Palatul Cotroceni, în cadrul unui eveniment organizat de Administrația Prezidențială a României, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și Fundația Societatea Universitară de Medicină de Familie AMAS. Eevenimentul a reunit decidenți, reprezentanți ai mediului academic și profesional, ai organizațiilor internaționale și ai pacienților, într-un dialog dedicat consolidării prevenției și asistenței medicale primare.

OAMGMAMR a fost reprezentat de președintele organizației, domnul Mircea Timofte, invitat special și lector în cadrul dezbaterii. Intervenția sa a adus în atenție rolul asistenților medicali și moașelor în prevenție, monitorizarea bolilor cronice și educația pacientului, precum și necesitatea dezvoltării unor modele de colaborare interprofesională adaptate inclusiv comunităților deficitare.

Unul dintre mesajele centrale ale intervenției a fost că dezvoltarea prevenției nu presupune neapărat atribuirea unor roluri complet noi profesioniștilor din sănătate. Asistenții medicali și moașele au deja responsabilități profesionale în promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor, educația pentru sănătate, îngrijirea și monitorizarea pacienților. Întrebarea importantă este, așadar, în ce măsură sistemul de sănătate valorifică efectiv competențele pe care acești profesioniști le dețin deja.

Experiența pandemiei de COVID-19 a demonstrat capacitatea asistenților medicali și moașelor de a răspunde unor nevoi complexe de sănătate: de la îngrijirea pacienților și prevenirea și controlul infecțiilor până la vaccinare, educarea populației și menținerea continuității serviciilor. În comunitățile rurale sau vulnerabile, asistenții medicali au reprezentat adesea una dintre cele mai apropiate legături dintre populație și sistemul de sănătate.

În asistența medicală primară, această capacitate poate fi valorificată în identificarea factorilor de risc, educația pentru sănătate, susținerea schimbării comportamentelor, monitorizarea persoanelor cu boli cronice, urmărirea aderenței și identificarea precoce a situațiilor care necesită intervenția medicului. Pentru pacienții cu diabet, hipertensiune arterială sau boli cardiovasculare, continuitatea, monitorizarea, educația și sprijinul pentru autogestionarea stării de sănătate sunt componente esențiale ale îngrijirii.

În același context, a fost evidențiat și rolul moașei în asistența primară, prin contribuția sa la sănătatea femeii, sănătatea sexuală și reproductivă, perioada preconcepțională, sarcină și perioada postnatală, promovarea alăptării și educația pentru sănătate.

O atenție specială trebuie acordată comunităților deficitare și zonelor rurale. Răspunsul la dificultățile de acces nu poate consta doar în reproducerea la scară mai mică a modelelor existente în marile centre. Sunt necesare soluții adaptate nevoilor locale, care să integreze medicul de familie, asistentul medical, moașa, asistentul medical comunitar și, atunci când este necesar, serviciile sociale și alți profesioniști. Totodată, experiența deja existentă a asistenței medicale comunitare în România trebuie consolidată și mai bine conectată cu asistența medicală primară.

Dezbaterea a oferit, de asemenea, cadrul pentru abordarea unei direcții importante pentru dezvoltarea profesiei: practica avansată. În numeroase sisteme de sănătate, aceasta presupune un nivel superior de pregătire și competențe extinse în evaluarea pacientului, prevenție, managementul bolilor cronice și coordonarea îngrijirilor. Nu este vorba despre înlocuirea medicului sau despre competiție între profesii, ci despre complementaritate și utilizarea mai eficientă a competențelor existente în cadrul echipei.

Pentru România, această direcție este analizată inclusiv în cadrul proiectului PERFORM – PERformanță în FORmare prin dezvoltarea și actualizarea programelor de specializare pentru asistenții medicali, prin care OAMGMAMR analizează nevoile sistemului de sănătate, profilul forței de muncă, cadrul legislativ și experiența internațională, în vederea fundamentării unor propuneri curriculare și legislative adaptate contextului național.

Un rol esențial în acest proces revine mediului universitar. Dezvoltarea practicii avansate presupune nu doar modificarea unor atribuții profesionale, ci educație avansată, competențe demonstrate, responsabilitate profesională, reglementare și evaluarea rezultatelor. În acest context, președintele OAMGMAMR a evidențiat sprijinul universităților de medicină și farmacie și a mulțumit în mod special Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București pentru deschiderea acordată acestui demers.

Intervenția OAMGMAMR a conturat astfel trei direcții pentru viitor: (1) valorificarea deplină a competențelor pe care asistenții medicali și moașele le au deja, (2) dezvoltarea unor modele de echipă adaptate în special comunităților deficitare și (3) construirea, prin educație, reglementare și pilotare, a practicii avansate în România.

Într-un sistem de sănătate orientat către prevenție, miza nu este extinderea rolului unei profesii în detrimentul alteia, ci construirea unei echipe de asistență medicală primară mai puternice, capabile să ofere pacientului îngrijirea de care are nevoie, în siguranță, la momentul potrivit și cât mai aproape de comunitatea în care trăiește.