Ghidați de valori: empatia

Ce este empatia?

Empatia este definită ca  fiind abilitatea de a înțelege și de a împărtăși emoțiile celuilalt. Este capacitatea de a te pune pe sine în situația altei persoane-a simți prin ce trece acea persoană și de a-ți împărtăși emoțiile și sentimentele. Este recunoașterea și validarea fricii, anxietății, durerii și îngrijorării pacientului. Este capacitatea de a înțelege sentimentele pacienților și de a facilita un diagnostic mai precis și un tratament mai profund. Manifestarea empatiei pacientului avansează într-adevăr gradul de umanitate demonstrat în asistență medicală – de fapt – exprimarea empatiei în asistența medicală este ingredientul cheie pentru îmbunătățirea experienței de îngrijire medical oferită pacientului.

Atât empatia cât și compasiunea în îngrijirea medicală joacă roluri vitale în experiența pacientului și sunt componente cheie ale relației cadru medical-pacient. Când un pacient ajunge în mâinile unui cadrul medical, starea medicală a pacientului – indiferent dacă este vorba despre o boală sau o vătămare severă, o afecțiune cronică sau pur și simplu un control de rutină – va manifesta adesea emoții precum anxietate, frică și reținere. Pacienții vor să știe că primesc cea mai bună îngrijire și aceasta se transmite atunci când echipa care le oferă îngrijire este empatică.

De ce este importantă empatia?

Empatia se extinde mult dincolo de istoricul medical, semnele și simptomele unui pacient. Este mai mult decât un diagnostic și tratament clinic. Empatia cuprinde o conexiune și o înțelegere care include mintea, trupul și sufletul. Exprimarea empatiei este extrem de eficientă și puternică, induce încredere pacientului, calmează anxietatea și îmbunătățește rezultatele sănătății. Cercetările au arătat că empatia și compasiunea sunt asociate cu rezultate mai bune la medicamente, scăderea cazurilor de malpraxis, mai puține greșeli din partea cadrelor emdicale și satisfacția crescută a pacientului. Manifestarea empatiei, cu fiecare pacient în parte, avansează nivelul de umanitate în asistență medicală.

Empatia: cum au definit asistenții medicali din România valoarea profesională

Empatia în actul medical este abilitatea de a înțelege, simți și împărtăși sentimentele celuilalt (pacient, membru de familie). Se referă la capacitatea cognitivă, emoțională și comportamentală de a te pune în situația pacientului (sau a rudelor), a înțelege problemele și stările din perspectiva acestora și a comunica adecvat acest lucru cu aceștia. Empatia este o valoare profesională esenţială în profesia de asistent medical/moaşă, definită implicit şi explicit prin grijă faţă de pacient. A avea grijă de celălalt implică o serie de paternuri sociale de înţelegere şi comportament verbal şi nonverbal, care se deprind prin intermediul proceselor complexe de socializare, procese strâns legate de factori precum cultură, gen, educaţie, putere, etc.

Empatia reprezintă abilitatea de a identifica punctul de vedere al altor persoane (pacienți, membri de familie, membri ai echipei medicale) și de accepta „adevărul” lor, chiar dacă nu coincide cu cel propriu, abilitatea de a nu-i judeca pe ceilalți, de a-i accepta necondiționat, precum și capacitatea de a identifica corect emoțiile altor persoane și de a le reflecta în relațiile stabilite cu acestea. Empatia include elemente de compasiune şi simpatie şi înseamnă recunoaşterea şi validarea fricilor, anxietăţilor, durerilor, îngrijorărilor pacienţilor și/sau ale membrilor de familie ai acestora, fiind o modalitate de implicare pro-activă în actul medical. Empatia înseamnă simultan conexiune şi înţelegere, fiind astfel un proces-cheie pentru îmbunătăţirea experienţei pacientului/familiei, dar şi a actului medical în sine.

Comportamentele profesionale identificate, prin care empatia poate să fie pusă în practică, sunt:

• a arăta compasiune şi înţelegere față de pacienți și familiile acestora;

• a reacționa adecvat în raport cu reacțiile şi stările emoționale ale pacientului și ale

familiei acestuia;

• a demonstra respect față de pacienți și familiile acestora;

• a demonstra autocontrol, a reacționa calm în relația cu pacienții și familiile acestora;

• a oferi un suport emoţional eficient şi personalizat pacienților şi rudelor; • a nu judeca, a avea capacitatea de a – ţi depăşi propriile stereotipuri şi prejudecăţi faţă de ceilalţi (pacienţi şi rude de altă vârstă, naţionalitate, nivel de educaţie, etnie, religie, etc.).

Resurse