Anunț privind modificarea Normelor de creditare a Formelor de Educaţie Medicală Continuă Repere ale implicării OAMGMAMR în programul de revalorizare OAMGMAMR lansează noi cursuri gratuite pe platforma națională de cursuri online Asistenții medicali generaliști absolvenți ai Programului special de revalorizare a calificării vor beneficia de recunoastere profesională automată pe teritoriul UE, după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a modificării Directivei 2005/36/CE SITUAȚIA PROFESIEI DE ASISTENT MEDICAL LA NIVEL MONDIAL
Platforma cursuri EMC Hotărâri ale Consiliului naţional
Bibliotecă OnlineOAMGMAMR membru ICNProgramul de revalorizare informatii utilePreședinția Consiliului UE 2019

Regizoarea Carolyn Jones: „Asistenții medicali știu mai bine decât oricine altcineva cine suntem și ce anume ne face să reacționăm ca ființe umane.”

Distribuiți pe Facebook Twitter
Publicat pe 03 Iunie 2020

Fotoreporterul și regizoarea de filme Carolyn Jones realizează filme despre asistenți medicali de mai bine de un deceniu. Consiliul Internațional al Asistenților Medicali a reușit să obțină un interviu cu doamna Jones înainte de pandemie, ca parte a campaniei desfășurate cu ocazia Anului Asistentului Medical și al Moașei.

Producătoarea din New York a descoperit cât de specială este profesia de asistent medical atunci când a fost diagnosticată cu cancer de sân, moment în care un asistent medical a ajutat-o să depășească una dintre cele mai insuportabile situații din viața sa.

De atunci, doamna Jones a fost motivată să facă fotografii, să spună povești și să facă filme despre asistenți medicali, despre care afirmă că au o dedicație neclintită pentru pacienții lor și un nivel de inteligență morală care nu încetează să o uimească.

„Fascinația mea pentru asistenții medicali a început cu o carte denumită The American Nurse, pe care am fost comisionată să o fac pentru a sărbători profesia de asistent medical. La vremea aceea nu știam prea multe despre îngrijirile medicale, însă proiectul mi-a oferit șansa să aflu mai multe despre această profesie.”

„Și, de atunci, nu am reușit să mă opresc. Sunt constant fascinată de cine sunt asistenții medicali, de motivația acestora, de rolurile pe care le joacă și cum putem face societatea mai bună doar dacă îi ascultăm activ. Presupun că este ceva în felul lor de a privi viața și apropierea constantă față de moarte, care îi face pe asistenții medicali să fie atât de relevanți și importanți pentru mine.”

Doamna Jones afirmă că încrederea publicului în asistenții medicali – ei sunt considerați în mod constant drept cea mai de încredere profesie – se bazează pe inteligența morală a profesioniștilor, pe care o demonstrează prin acțiunile lor în fiecare zi.

„Inteligența morală favorizează încrederea, dar din păcate, în special în actualul climat politic, nu ne mai gândim la acestă trăsătură atât de importantă pentru societate. De multe ori mă regăsesc extrem de impresionată de inteligența emoțională și morală pe care asistenții medicali o demonstrează în exercitarea profesiei.”

„Indiferent dacă există ceva prestabilit în ADN-ul lor care îi diferențiază, sau dacă survine doar prin repetarea comportamentului de a fi corect și de a face ceea ce trebuie, care încurajează acest tip de inteligență morală, nici nu mai stiu. Cert este că asistenții medicali știu mai multe despre cine suntem și despre ce anume ne face să reacționăm ca ființe umane, mai bine decât oricine altcineva.”

„Toată munca pe care o depun are ca obiectiv celebrarea asistenților medicali și mă bucur că pot face asta. Cred că societatea pierde foarte mult prin faptul că nu îi recunoaște, și aceasta este cu adevărat misiunea mea: să îi determin pe oameni să învețe să respecte acest grup extraordinar de indivizi care exercită această profesie, pentru că avem atât de multe de învățat de la ei și, dacă i-am asculta, ne-ar putea ajuta să schimbăm societatea într-una mai bună.”

Ea spune că  abilitatea asistenților medicali de a avea grijă de oameni, indiferent de cine sunt sau de ceea ce au înfăptuit, este trăsătura care scoate în evidență această profesie.

„Dacă petreci toată ziua îngrijindu-te de oameni, indiferent de rasă, religie sau opțiunea politică, cu siguranță vei evolua mai mult. Este atât de simplu și, cu cât faci mai mult acest lucru, cu atât poți să oferi mai mult înapoi societății.”

În timpul bătăliei personale împotriva cancerului, cu mulți ani în urmă, doamna Jones a suferit o intervenție chirurgicală, urmate de radioterapie și chimioterapie și a găsit întreaga experiență extrem de dificilă. Ea spune că s-a simțit ca „o persoană ciudată care nu mai știa cine este” și că se temea să-și piardă părul pentru că nu va mai putea ascunde faptul că este bolnavă și toată lumea ar afla. Dar apoi o asistentă a intrat în viața ei și lucrurile s-au schimbat.

„A fost hilară. A fost ireverentă și amuzantă și, pentru prima dată în șase luni, m-a făcut să mă simt normal. M-am gândit, Doamne, această persoană are acest mod de a mă face să mă simt mai bine, care este unic și minunat și face o diferență uriașă. Am avut acest moment intim și apoi am mers pe căile noastre separate. Nu a știut niciodată cât a făcut pentru mine. În momentul în care s-a expus ideea despre o carte centrată pe asistenții medicali, am văzut-o ca pe o oportunitate de a investiga ce anume ne face mai buni, o căutare a mea de-a lungul întregii mele vieți.”

Ea spune că asistenții medicali au un impact profund asupra vieții pacientului și asupra vieții oamenilor din jurul lor și că ea și-ar putea petrece restul vieții doar concentrându-se pe efectul de domino al îngrijirilor medicale. Una dintre poveștile din The American Nurse o are în centru pe Tonia Faust, asistentă medicală care conduce un program de îngrijiri paliative la penitenciarul de stat din Louisiana, o închisoare de maximă securitate. Doamna Jones spune că a merge acolo împreună cu Tonia a fost o experiență extraordinară.

„99% dintre aceste persoane sunt condamnate pe viață, deci vor muri acolo. Am urmărit un asistent medical într-o cameră pentru a oferi îngrijire medicală unuia dintre condamnați. Acesta s-a prezentat singur, spunându-mi că era în închisoare pentru că și-a ucis soția. Tonia a continuat să-ți facă treaba- ar fi putut spune la fel de bine „cerul este albastru”. El mi-a vorbit despre cum Tonia l-a ajutat să-i scrie o scrisoare fiicei sale și despre cum s-a reconectat ulterior cu aceasta după 20 de ani.

„Și mă gândesc, vă puteți imagina efectul de domino al acestui lucru? Există undeva o tânără, care este acum mamă, iar la sfârșitul vieții tatălui ei se conectează cu ea, astfel și-au găsit pacea și vorbesc la telefon o dată pe săptămână. Și asta pentru că Tonia a intrat în cameră și l-a întrebat ce este important pentru el și cum l-ar putea ajuta să realizeze acel lucru. El a spus că ar dori să ia legătura cu fiica sa, și asta a fost. Pentru un străin ca mine, aceasta este magie.”

Doamna Jones tocmai a terminat cel mai recent film al său, privind îngrijirile medicale în șapte secții de urgență din Statele Unite. Ea spune că ceea ce a văzut a fost îngrozitor din cauza numărului ridicat de scene tensionate, a violenței și a traumelor.

„Nu știu cum reușeste un asistent medical, dar, în afară de asta, ceea ce m-a impresionat cu adevărat a fost că în mijlocul tuturor acestor momente oribile și tragice, poți vedea un asistent medical care are grijă de nevoile pacienților indiferent de ce se întâmplă. Le-am urmat pe aceste schimburi de 12 sau 14 ore și am văzut cât de tare strălucesc aceste bijuterii ale umanității.”

Cartea The American Nurse este o înregistrare permanentă a asistenților medicali care stau cu mândrie în fața muncii pe care o fac, dar, deși imaginile alb-negru sunt puternice, munca de asistent medical este întotdeauna ascunsă în spatele persoanei din fotografie. Și, în timp ce se simte extrem de mândră de carte, doamna Jones spune că și-a dat seama că nu a surprins niciodată asistenții medicali cum se sacrifice pentru viața pacienților”.

„Asta m-a bântuit, pentru că am vrut să mă uit în jurul asistenților medicali pentru a vedea ce se întâmplă în spatele lor, cum arăta cu adevărat munca de îngrijire medicală. Când lucram la carte, nu credeam că va fi o posibilitate de a surprinde acele momente intime. Am decis să urmărim cinci asistente în lumile lor în timp ce aveau grijă de pacienții lor, și așa a început seria de filme despre asistenții medicali.

„Simt că suntem cu toții aici – laici – și apoi sunt asistenții medicali. Nu am găsit altă profesie ca asta. Nicio altă profesie nu oferă atâtea scopuri în viață. Așadar, spunând aceste povești și lăsându-i pe oameni să vadă cine sunt asistenții medicali și oferindu-le modele la care să aspire, contează extrem de mult pentru că cu cât politica noastră devine mai întunecată, cu atât mă simt însetată de calitățile pe care le exemplifică. A fi înconjurat de asistenți medicali reprezintă definiția de rai.”

Realizarea documentarelor despre asistenții medicali a adus-o în mod inevitabil pe doamna Jones în contact cu oameni care mor, iar ea a fost lovită de faptul că nu toată lumea este destinată să aibă o moarte bună.

„Am devenit extrem de concentrată pe sfârșitul vieții așa că am decis să fac un film care să portretizeze acest proces, deși știam că asta va fi mai complicat emoțional. Pentru a mă pregăti, m-am oferit voluntar la un spital și în secția de îngrijiri paliative, astfel încât să mă obișnuiesc să vorbesc cu oameni care suferă mult sau care se ocupă de traume emoționale și fizice. Aceasta a făcut parte din curba învățării și apoi am filmat o serie de pacienți care se confruntau cu boli terminale pentru cel de-al doilea film, Defining Hope. Și atunci am decis să facem acest film. Am văzut lucruri care, sincer, m-au făcut să vreau să mă ridic și să spun: „Nu pot să surprind asta”.

„În prima dată când am fost într-un schimb de noapte, un copil a murit în camera de urgență. Un copil. Familia a intrat și a trebuit să mă uit la asistenții care ies din zona respectivă și vin imediat să îngrijească un alt pacient care a fost lovit de o mașină. Și asistenții își ștergeau lacrimile din ochi, deși nu a existat nici măcar o secundă pentru a procesa toată experiența de la camera A la camera B.

„Și credeam că nu voi putea niciodată să fac acest film. Dar atunci gândiți, oamenii trebuie să știe ce se întâmplă aici. În mod clar, nu există suficienți asistenți medicali și, în mod clar, trebuie să se descurce cu stres posttraumatic în fiecare zi, pentru că acest lucru este atât de copleșitor, iar noi le cerem să ne îngrijească și, pe deasupra, suntem nepoliticoși câteodată.”.

Noul ei documentar, bazat pe aceste experiențe, se numește In caz de urgență. Este planificat să fie premierat la New York în mai 2020. În timp ce este dificil să ajungi la filmele documentare în cinematografe, doamna Jones este hotărâtă că ar trebui difuzat în cinematografe, deoarece astfel de filme sunt deosebit de puternice atunci când sunt văzute cu un public de masă.

„Acest documentar este foarte personal și nu este întotdeauna cel mai ușor de urmărit. Este un film foarte interesant, colorat și fascinant. Vreau ca asistenteții să fie însoțiți de câteva persoane când vor merge să vadă filmul. Vreau ca oamenii să vadă acest film și să se implice și să ofere o mână caldă în comunitate, astfel încât oamenii să nu treacă printr-o ușă rotativă, pentru că ceea ce noi solicităm asistenților medicali să facă în secțiile de urgență nu este durabil. „

Doamna Jones spune că este important ca publicul să vadă momentele intime pe care le creează asistenții medicali, deoarece ajung în inima umanității noastre.

„Acestea sunt teme universale. Se pare că asistenții medicali se află într-un fel de cocon, unde nimeni nu știe ce fac, nimeni nu vrea să afle despre asta și astfel devine acest loc izolat, magic. Viața este mai luminoasă când moartea este lândă noi: când ne gândim la mortalitatea noastră, când ni se amintește în fiecare zi cât de importantă este sănătatea noastră, culorile sunt mai luminoase, mirosurile sunt mai puternice, totul este mai vibrant. Este un lucru pe care aș dori publicul să-l înțeleagă și să-l împărtășească. Poate că am aprecia mai mult viața dacă ne-am reaminti că acesta nu este un ciclu fără încetare: există un început, un mijloc și un sfârșit și asistenții știu asta.”

„Sunt încântat că asistenții se recunosc pe sine în filmele pe care le creez și sunt foarte concentrată pe obținerea respectării profesiei, deoarece chiar avem nevoie de acest lucru acum. Am vrut să găsesc o modalitate de a comunica ceea ce am învățat prin povestiri pentru a arăta că acestea sunt momente de mare importanță, sunt universale și nu se pierd. Există acest mod minunat de a privi lumea.”

„Fiecare asistent medical pe care l-am întâlnit vreodată pentru a face un interviu iese începe cu „ Nu știu de ce vorbești cu mine, sunt sigur că există altcineva care este mai bine pregătit să aibă această conversație cu tine”. Este fermecător și este minunat, dar nu vreau să devin purtătorul de cuvânt al acestei profesii. Vreau ca publicul să înțeleagă importanța îngrijirilor medicale și aș dori să ajut la promovarea unor purtători de cuvânt pentru asistenții medicali. Chiar dacă toate interviurile pe care le-am făcut încep cu această frază plină de modestie, acestea se termină cu cineva care stă mai drept în fața camerei.”

„Vreau ca asistenții medicali să se elibereze de ideea că nimeni altcineva nu vrea să știe ce fac. Publicul nu o va înțelege niciodată cu ce se ocupă, atâta vreme cât asistenții nu le spun ce se întâmplă. Sper că asistenții vor ieși la suprafață și își vor găsi vocile. Sunt cei mai buni povestitori pe care i-am întâlnit vreodată.”

Sursă articol : https://www.icn.ch/news/filmmaker-carolyn-jones-nurses-know-more-about-who-we-are-and-what-makes-us-tick-anybody-else?fbclid=IwAR3AaPFni-3WXdaqd7wu7F9eD3g1bCb3gu3Z0KyRZ6C7vJ7a79MmGqRb2hY

Distribuiți pe Facebook Twitter
Copyright © 2001 - 2020 Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România. Toate drepturile rezervate.